Seria de minidicţionare bilingve publicată de Editura Corint este o premieră pe piaţa românească. Aceste dicţionare sunt unice datorită formatului poche (7,5×10,5 cm) şi a copertelor din material plastic.
Deşi mici ca format, dicţionarele sunt bogate în conţinut: cuprind circa 35000 de cuvinte-intrări, peste 55000 de sensuri, cuvintele din fondul principal lexical al limbii respective, termeni tehnici şi ai limbajului colocvial. Continuare »
Verbul a pedepsi apare ca un răspuns firesc la eroarea umană, cu grade diferite de gravitate. Înseamnă „a aplica cuiva o pedeapsă”, fie pentru o greşeală, fie pentru o infracţiune săvârşită. Termenul se poate referi la „a supune unor chinuri” ce pot fi de natură fizică sau morală, dintre toate acestea cea mai dură fiind (dacă e făcută bine şi cu reale remuşcări) auto-pedepsirea – a se chinui, a se tortura, a suferi. Foarte interesante mi s-au părut a fi sinonimele, extrem de numeroase şi diferite din punct de vedere semantic, în funcţie de domeniul de aplicabilitate.
Cea mai răspândită utilizare se circumscrie spaţiului juridic, mergând de la a sancţiona, până la a condamna, a osândi. Una dintre cele mai aprige instanţe de pedepsire este însă cea divină, motiv pentru care, foarte des, Dumnezeu bate, ceartă, obliceşte, răsplăteşte ori răzbună. Iar sinonimele utilizate în spaţiul sacrosanct al Bisericii sunt a canoni, chiar a chinui şi a căzni. Forme extreme ale pedepselor pot face trimitere la termeni având conotaţii mai dure, precum a schingiui sau a tortura. E ciudat… într-o religie în care verbul fundamental este a ierta, cu întoarcerea celuilalt obraz – deci antonimul perfect… Continuare »
O rusoaică s-a căsătorit cu un canadian şi şi-au cumpărat un apartament în Toronto. Ea nu prea vorbea limba engleză. Era o adevărata problemă de fiecare dată când trebuia să meargă la magazin pentru alimente.
Într-o zi, a plecat la măcelărie şi a vrut să cumpere pulpe de pui. Nu ştia cum să spună ce vrea şi, în disperare de cauză, a început să piuie ca un pui şi şi-a ridicat fusta, arătându-şi coapsele. Măcelarul a înţeles şi i-a dat pulpe de pui.
A doua zi avea nevoie de piept de pui. Din nou, nu ştia cum să o spună, aşa că iar a început să piuie ca un pui şi şi-a dezgolit pieptul în faţa măcelarului. Acesta s-a prins ce vrea şi i-a dat nişte piept de pui.
În ziua urnătoare, dorea nişte cârnaţi. Dar ce să arate? Nu avea nimic care să semene cu un cârnat, aşa că a dat o fugă şi şi s-a întors trăgându-şi soţul după ea. Ce credeţi că s-a întâmplat??… Repede vă mai gândţi la prostii!… Soţul ei vorbeşte limba engleză!