Editura Corint are o colecţie de cărţi destinate celor care studiază limba engleză. Aceasta cuprinde deja volumele „Limba engleză. Exerciţii de vocabular” de Jacqueline Quéniart şi Paul Sanderson, „Limba engleză. Exprimarea în scris” de Nicole Gandilhon şi Paul Sanderson, şi „Vocabularul limbii engleze” de Michele Dimier-Quique. Continuare »
Verbul a (se) amăgi înseamnă, în primul rând, „a lua un neadevăr drept adevăr”. Şi de la această idee, merge pe două coordonate: pornind de la neadevărul venit din afară, al altora care „spun minciuni”, ori de la cel născut în noi înşine. Prin urmare, sinonimele pot avea dublă valenţă, tranzitivă şi reflexivă: a (se) înşela, a (se) păcăli, a (se) minţi. Extrem de surprinzător mi s-a părut antonimul indicat de dicţionare – a dezamăgi. Căci din ce-am spus până acum despre a amăgi, nu-mi sare în ochi vreo conotaţie pozitivă. Deci antonimul unui negativ e tot negativ? O fi bună dezamăgirea ori amăgirea atunci?
Metodele prin care se realizează amăgirea unora de către alţii sunt extrem de diverse, iar efectul este cu atât mai reuşit cu cât inventivitatea este mai mare. Dicţionarele vorbesc despre recurgerea la mijloace necinstite, despre promisiuni false, despre minciuni profitând de încrederea cuiva. Însă una dintre cele mai interesante trimiteri ale termenului se referă la dimensiunea magică a vieţii, apărând astfel sinonime ca – a atrage, a îmbia, a ispiti, a ademeni, a momi, a seduce, a tenta, a vrăji, a fermeca, ori mai vechile a aromi şi a năpăstui (care include şi rezultatul concret, lipsit de echivoc). Continuare »
– Scuzaţi-mă, domnule profesor, dar nu cred că merit nota 0 pentru această lucrare, zise elevul.
– Nici eu, însă asta-i cea mai mică notă pe care o pot da, îi răspunse profesorul.