Când vrei să-ţi ceri scuze în limba engleză, formulele uzuale sunt „Excuse me!”, „Pardon me!” şi „Sorry!”. Între cele trei există însă unele diferenţe de nuanţă, alegerea uneia sau alteia putând fi mai potrivită în funcţie de context.
„Excuse me!” („Scuzaţi-mă!”) şi „Pardon me!” („Pardon!”, cum spunem în română) sunt practic identice ca sens, ambele fiind o cerere de iertare ca urmare a unei greşeli sau a unui incovenient creat, de multe ori când te adresezi unui necunoscut (cu sensul „Scuzaţi-mă că vă deranjez!”) sau când doreşti ca cineva să repete ce a spus (de genul „Scuzaţi-mă, nu am înţeles!”). Totuşi, „Pardon me!” este considerat mai slab ca intensitate, mai formal.
„Sorry!” este o formă scurtă pentru „I’m sorry!” („Îmi pare rău!”). Este o exprimare a unui regret pentru ceva întâmplat, cu o anumită încărcătură emoţională – sau cel puţin aşa ar trebui să fie. Din păcate, prin utilizare frecventă, această formulă s-a banalizat, şi-a aplatizat semnificaţia, fiind folosită chiar şi atunci când nu există un regret real. Astfel de situaţii se pot observa din context sau din intonaţie.
Cuvânt vânturat pe buzele tuturor la ordinea zilei, şi mare făcător de minuni în rezolvarea problemelor care îl copleşesc pe omul trăitor al acestor timpuri, verbul a banaliza se dovedeşte, de facto, un soi de panaceu pentru toate lucrurile de care ne lovim şi pe care nu vrem să le simţim. Înseamnă, pe de o parte, „a deveni sau a face să devină banal”, adică lipsit de originalitate, obişnuit, comun, monoton, prozaic, neînsemnat, până într-atât, încât nu are rost să-ţi baţi capul cu el. Cam în acelaşi registru, verbul se plasează pe orbita lui „a trata în mod simplist”. În felul acesta, oamenii au găsit o metodă foarte interesantă de a trece prin viaţă ca şi cum nimic n-ar avea reală importanţă şi valoare, ca şi cum singurele lucruri de care se pot dispensa sunt firimituri pe care le împrăştie colo-colo, ca să aibă impresia că dau ceva, sau fac ceva, sau trăiesc ceva. Dar foarte rar firimiturile sunt realmente părticele din ei. Că dacă nimic nu merită, nimic nu-i de dat. Continuare »
Două idei pentru îmbunătăţirea vorbirii în engleză: te înregistrezi cu o cameră video şi apoi te vizionezi, ca să-ţi dai seama mai uşor unde greşeşti; şi poţi repeta tot ce auzi la radio (sau la altceva), chiar dacă nu înţelegi toate cuvintele, pentru a te obişnui cu pronunţia
