! conivenţă pierde orice formă flexionară, deşi se precizează că este substantiv feminin; termenul se utilizează exclusiv în expresia „de conivenţă”, care înseamnă „în complicitate (cu), de acord (cu)”
! conjudeţean, deşi se utilizează rar, nu mai trimite la judeţean; este un adjectiv cu forme proprii – pluralul conjudeţeni şi femininul conjudeţeană-conjudeţene
* conjunctural (con-junc-tu-ral) este adjectivul care înseamnă „de conjunctură, al conjuncturii”; pluralul e conjuncturali, femininul conjuncturală-conjuncturale
* conotativ este un adjectiv care se referă la sensul cuvintelor, cel suplimentar faţă de denotaţie, stabilit în funcţie de context, în registru figurat; pluralul termenului este conotativi, iar femininul conotativă-conotative. Din aceeaşi familie lexicală, primim ca noutate pe *conotaţie, substantiv feminin cu genitiv-dativul conotaţiei şi pluralul conotaţii(le).
* consemnabil înseamnă „demn de consemnat, important, memorabil”; adjectivul are pluralul consemnabili şi femininul consemnabilă-consemnabile
I am restless. I am athirst for far-away things.
My soul goes out in a longing to touch the skirt of the dim distance.
O Great Beyond, O the keen call of thy flute!
I forget, I ever forget, that I have no wings to fly, that I am bound in this spot evermore.
Nu izbutesc să-mi aflu hodină. Mi-e sete de nemărginire.
Sufletul meu năzuieşte către neştiutele depărtări.
O, tu, Marele Dincolo, o, sfâşietoare chemare a flautului tău!
Uit, uit mereu că nu am aripi să zbor, că sunt mereu legat de pământ.
I am eager and wakeful, I am a stranger in a strange land.
Thy breath comes to me whispering an impossible hope.
Thy tongue is known to my heart as its very own.
O Far-to-seek, O the keen call of thy flute!
I forget, I ever forget, that I know not the way, that I have not the winged horse.
Mi-e sufletul arzător şi somnul nu mă prinde. Sunt un străin în ţară străină.
Tu murmuri la urechea mea o nădejde mai presus de putinţă.
Inima mea îţi cunoaşte glasul ca şi cum ar fi al ei.
O, Mare Necunoscut, o , sfâşietoare chemare a flautului tău!
Uit, uit mereu că nu cunosc drumul, că nu am cal înaripat.
I am listless, I am a wanderer in my heart.
In the sunny haze of the languid hours, what vast vision of thine takes shape in the blue of the sky!
O Farthest end, O the keen call of thy flute!
I forget, I ever forget, that the gates are shut everywhere in the house where I dwell alone!
Nu-mi aflu liniştea. Sunt străin de propria mea inimă.
în ceaţa însorită a orelor grele de dor, ce imensă viziune îmi apare despre tine pe azurul cerului!
O, Mare Necunoscut! O, Sfâşietoare chemare a flautului tău!
Uit, mereu uit că pretutindeni gratiile sunt închise, în casa în care rămân singuratic.
