Verbul a răci are trei trimiteri fundamentale, toate referindu-se la scăderile de temperatură, în sisteme de referinţă diverse: fizic, medical şi emoţional. Pentru fiecare dintre acestea există antonime, în mod interesant diferenţiate prin gradul de intensitate – spunem a se încălzi, a-şi reveni ori a se înfierbânta.
De cele mai multe ori, folosim verbul atunci când ne gândim la a deveni sau a face să devină mai rece, fie că avem în vedere obiecte sau lichide, fie că ne plângem de vremea capricioasă care ne aminteşte că iarna e aproape. Iar atunci când este vorba despre timp, cuvântul este sinonim cu a (se) răcori sau cu regionalul a (se) reveni… se vede treaba că în unele locuri răcoarea e normalitatea, iar căldura excepţia de la regulă. Continuând incursiunea printre sensurile verbului, observăm că scăderile ambientale de temperatură pot avea rezultate neplăcute, motiv pentru care vorbim, folosind acelaşi lexem, despre îmbolnăvirea contractând o răceală. Continuare »
Ion şi Gheorghe îşi fac vacanţele separat.
Ion se întoarce din vacanţa de iarnă mulţumit.
– Ei, şi pe unde ai umblat, Ioane?
– Prin Suedia!
– Şi cum sunt scandinavele?
Ion dă din colţ în colţ, nu dă un răspuns clar. Acasă, caută în dicţionar. „Aha, scandinave, adică femeile de acolo! Cum de nu am ştiut, să mă fi lăudat, că aveam cu ce!”
Anul următor, Ion se întoarce din vacanţă bronzat.
– Ei, Ioane, pe unde ai mai fost?
– Grecia, ţară frumoasă!
– Ei, dar elenele?
Ion rămâne iar mut. Nervos, acasă, caută din nou în dicţionar: „Aha, femei de acolo!”
Un an mai târziu, Ion se întoarce iar bronzat.
– Şi cum a fost în Egipt, Ioane?
– Frumos, cald, cămile, alea, alea…
– Şi piramidele?
– … Nişte fiţoase!
