a înainta
Acţiunea desemnată de verbul a înainta are două coordonate esenţiale, spaţiul şi timpul, precum şi orientare foarte fermă, spre înainte, acest cuvânt fiind şi izvorul acţiunii. De asemenea, este evidentă încărcătura energetică, pentru că asimilează la nivel semantic verbe precum a merge înainte în spaţiu, a se mişca spre cineva sau ceva aflat în faţă, a avansa. Din punctul de vedere al coordonatei temporale, mi s-a părut ciudată prima explicaţie formulată în DEX, a merge înainte în timp, pentru că de obicei primul sens este unul propriu, denotativ, iar metaforicul acestei expresii este evident. Dar „lunga timpului cărare” capătă substanţă în contextele cele mai diverse, iar cel mai drag inimii mele este a înainta în vârstă, care mi se pare una dintre cele mai plastice expresii ale reverenţei.
Continuare »
