Verbul a (se) proteja vine din latinescul protegere, pe filieră franceză (protéger), și are atât nuanță tranzitivă, cât și reflexivă, însemnând, mai întâi de toate, „a (se) apăra de acțiuni exterioare dăunătoare, de un pericol; a avea în pază, a lua sub ocrotire”.

Termenul a căpătat și un sens suplimentar, echivalent cu „a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc.”, iar susținerea se poate face, deseori, în mod abuziv, acordând protecție adesea nemotivat și în detrimentul altora.

Sinonimele sunt extrem de numeroase: a acoperi, a (se) ajuta, a (se) ajutora, a (se) apăra, a avantaja, a favoriza, a (se) feri, a încuraja, a (se) înlesni, a oblădui, a ocoli, a (se) ocroti, a părtini, a (se) păzi, a prezerva, a prií, a (se) prindori, a privilegia, a (se) propti, a (se) protegui, a salvgarda, a scuti, (se) sprijini, a supraveghea, a (se) susține, a veghea etc.

Continuare »

Verbul a supraveghea implică pe de o parte ideea de grijă, de atenţie, iar pe de altă parte pe cea de control şi de autoritate. Aceste conotaţii se suprapun acţiunilor de observare, de pază, de veghe, urmărire, monitorizare. Rezultatul de atins pare să fie un efort de ocrotire, sau de eliminare a unor riscuri presupuse şi probabile, ori o încercare de obţinere a unui rezultat corect şi conform cu realitatea obiectivă. În această ultimă accepţie a termenului, examenele pe care le susţin candidaţii (de orice vârstă şi pentru orice ar aplica ei), au drept condiţie absolută şi incontestabilă necesitatea supravegherii. Facem parte dintr-o societate ai cărei membri nu se pot baza pe valori însuşite atât de profund încât să devină o a doua natură, şi se pare că oamenii nu pot face ceea ce e bine decât dacă sunt controlaţi şi obligaţi să o facă.

Continuare »