Verbul a (se) divide vine din latinescul dividere (există și în italiană dividere) și are atât valoare tranzitivă, cât și valoare reflexivă. Un aspect extrem de interesant este faptul că verbul acesta nu are forme decât pentru timpul prezent.

Termenul este sinonim cu a (se) împărți, a (se) diviza, a (se) descompune, a (se) despărți, a (se) fracționa, a (se) fragmenta, a (se) îmbucăți, a (se) scinda, a secționa, a (se) separa, a (se) tăia, dar și mai rar folositul a (se) dezalcătui.

Este cel mai apropiat de etimonul latinesc, dar, în același timp, mai puțin folosit decât dubletul a diviza (venit din franceză – diviser). Se poate divide o moștenire, se pot divide obiecte integrale, se pot divide numere.

Continuare »

Verbul a tăia este unul extrem de complex din punct de vedere semantic, făcând parte din fondul principal al vocabularului, cu o multitudine de accepţii şi utilizări. Elementele comune tuturor acestora se referă la „despărţirea, separarea în bucăţi sau elemente componente, cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice sau chimice”. Este sinonim cu a diviza, a scinda, a despica, a fragmenta şi se referă la teritorii sau alimente, corpuri vii sau neînsufleţite, cărţi de joc sau înţelegeri, dar şi texte (prin eliminarea anumitor pasaje). Intră în combinaţii de cuvinte care dau naştere unor expresii deosebit de plastice, precum a-ţi tăia singur craca de sub picioare, a tăia nodul gordian, a tăia răul de la rădăcină, a tăia şi spânzura, a i se tăia (cuiva) picioarele; poţi să tai cheful şi pofta cuiva sau poţi să-i tai calea.

Continuare »