Verbul a planifica înseamnă, mai întâi de toate, „a întocmi un plan”. Are ceva înrudire cu a plănui, dar este un neologism intrat în limbă pe filieră franceză, din planifier. Poate că cel mai apropiat sinonim este a programa, lucru ce presupune „a prevedea din timp, a include într-un plan”. Într-un sens mai larg, unul dintre sinonimele posibile este a chibzui.

Semnificaţia lui este mai complexă, presupunând cumva o nuanţă oficială mai pronunţată – „a programa, a organiza, a coordona şi a conduce pe bază de plan”. De asemenea, planificarea presupune urmărirea cu atenţie a etapelor pe care le implică planul respectiv – „a organiza o activitate, întocmind planul după care să se desfăşoare diferitele ei faze”.

Foarte importantă este şi stabilirea cu exactitate a resurselor necesare – „a determina cantitatea de materiale, materii prime etc. necesare unei activităţi”, dar şi factorul timp, atât de important în orice activitate – „a repartiza timpul de muncă (pe diferite ramuri de activitate)”, deci o mai mare rigurozitate.

Continuare »

Verbul a plănui îşi lămureşte sensurile cu ajutorul sintagmelor „a face planuri, a pregăti ceva (în minte) pentru viitor”, iar prin extindere de sens se poate referi şi la „a pune la cale”. Dintre sinonime, unele sunt neutre din punct de vedere al conotaţiei – a stabili, a hotărî, a intenţiona, în timp ce altele trimit spre zonele obscure ale minţii umane, capabile a naşte planuri diabolice – a premedita, a unelti, a urzi. Cel mai utilizat echivalent pare să fie a planifica, ce are articole de dicţionar mult mai consistente şi explicaţii mai detaliate, căci se află într-o zonă mai activă a vocabularului (cel puţin aşa îmi pare mie).

Mă gândeam într-o zi la ciudăţenia destinului omului, condamnat să facă şi să desfacă planuri pe toată durata vieţii sale. Eu cred că nu se poate fără, deşi ştiu că unii dintre noi pretind altceva. Însă vieţile noastre au nevoie de scopuri, iar acestea devin, în timp, obiectul unor planuri care să le transforme în realitate. Însă în mintea mea „planul” nu e deloc un traseu bătut în cuie, ci e o noţiune extrem de flexibilă, vie, capabilă de adaptare şi deschisă oricăror influenţe sau întâmplări ajutătoare. Nu e deloc un orar pe care trebuie să-l respect cu stricteţe, ci un fel de… pescuit, ori mai curând un soi de pândă.

Continuare »