Verbul a induce vine din latinescul inducere, cu sensuri după franțuzescul induire. Înseamnă, în primul rând, „a împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru”, iar folosit în logică se referă la „a face un raționament inductiv”, adică „a afla prin inducție” – în opoziție cu a deduce. Cel de-al doilea sens se utilizează în fizică, având în vedere acțiunea de „a produce un câmp electric prin inducție electromagnetică”.

Sinonimele sunt destul de numeroase, verbul fiind, în funcție de context, echivalent al lui a cauza, a conduce, a determina, a incita, a împinge, a produce, a provoca. Dintr-un alt punct de vedere privind lucrurile, o altă serie sinonimică este a amăgi, a înșela, a păcăli, a șmecheri – când termenul este folosit în expresia „a induce în eroare”, adică „a face pe cineva să creadă sau să i se pară că ceva este altfel decât e în realitate; a face să ia un neadevăr drept adevăr”.

Continuare »

Verbul a (se) porni a ajuns la noi din slava veche și are extrem de multe semnificații, datorită utilizării sale la scară largă. Probabil cea mai cuprinzătoare definiție are în vedere acțiunea de „a pleca din locul în care se află, a se pune în mișcare, părăsind locul inițial, a se îndrepta spre ceva”, semnificația presupunând, prin extindere de sens, același lucru cu verbul a merge. Celălalt sens foarte utilizat este „a se apuca să facă ceva, a începe o acțiune de o durată oarecare”.

De asemenea, termenul se poate folosi despre mijloace de locomoție sau obiecte care se deplasează – „a (se) pune în mișcare”, despre fenomene ale naturii – „a se declanșa, a se dezlănțui”, despre mașini, motoare etc. – „a începe să funcționeze ori a pune în funcțiune” ori despre stări – „a aduce (în mod intenționat) într-o stare de iritare, îndemnând la acțiuni dușmănoase”.

Dintre sinonime, în funcție de context, dicționarele menționează pe a (se/o) apuca, a ațâța, a conduce, a demara, a (se) dezlănțui, a (se) duce, a expedia, a incita, a iniția, a instiga, a izbucni, a îmboldi, a începe, a îndemna, a întărâta, a (se) mișca, a pleca, a prinde, a provoca, a (se) pune, a purcede, a stârni, a stimula, a trimite. Sunt foarte interesante și expresiile în care se folosește: a porni cu stângul, a porni cu dreptul, a porni judecată, a porni grea, a porni de la lingură.

Continuare »

Despre verbul a agasa (venit din franţuzescul agacer) aveam impresia că are un singur sens, extrem de clar şi concis. Înseamnă „a plictisi cu insistenţe”, iar sinonimele sunt destul de numeroase – a deranja, a enerva, a exaspera, a incomoda, a irita, a plistisi, a stânjeni. Aşa cum se observă cu uşurinţă, accentul cade, din acest punct de vedere privind lucrurile, pe senzaţia de disconfort pe care o astfel de acţiune o provoacă „agasatului”.

Schimbând puţin perspectiva asupra lucrurilor, se pare că verbul mai are un sens, care insistă pe intenţia „agasantului” de a provoca o reacţie, însemnând „a irita în mod intenţionat, îndemnând la acţiuni duşmănoase”, fiind antonim al lui a calma. Sinonimele sunt cel puţin la fel de numeroase ca şi în celălalt caz – a aţâţa, a hărţui, a incita, a instiga, a întărâta, a provoca, a stârni, a zădărî.

Continuare »

Verbul a incendia face parte din seria vorbelor „de sezon” – oricât de potolită ar fi fierbinţeala verii, undeva ceva tot arde! Termenul are, aşa cum uşor se poate presupune, un sens propriu şi sensuri figurate. Pe de o parte, înseamnă „a da foc, a face să ardă; a provoca un incendiu (cu scopul de a distruge), a supune acţiunii unui incendiu”, sinonimul cel mai des utilizat fiind a aprinde.

Fără a presupune prezenţa focului, ci doar iluzia acestuia prin căldură ori prin culoare, unul dintre sensurile figurate înseamnă „a face să devină roşu-aprins, a înroşi tare” (a împurpura, a învăpăia). Pe de altă parte, verbul se referă la acţiunea de „a aţâţa la război, la revoltă, a îndemna la acţiuni violente; a aduce în mod intenţionat la o stare de agitaţie, îndemnând la acţiuni duşmănoase”, stabilind sinonimie cu a aţâţa, a incita, a instiga, a provoca, a stârni.

Continuare »