| Pe-un picior de plaiu, Pe-o gură de raiu, Iată vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei Unu-i Moldovean Unu-i Ungurean Şi unu-i Vrâncean. |
Near a low foothill At Heaven‘s doorsill, Where the trail‘s descending To the plain and ending, Here three shepherds keep Their three flocks of sheep, One, Moldavian, One, Transylvanian And one, Vrancean. |
| Pe lanul lung şi verde, cu grâul răsărit, O umbră călătoare se-ntinde-ncet şi trece, Precum un râu de munte când gheaţa s-a topit Se varsă peste maluri, câmpiile să-nece. |
O’er the plain whose breast is verdant with the quiv’ring corn-blades’ sheen Comes a shadow slowly creeping, slightly darkening the green, Spreading, as an eager streamlet, that was erst by frost congealed, Now at last its banks o’erflowing fills and floods the neighbouring field. |
| E umbra unor nouri albii, uşori, mărunţi Ce lunecă sub soare, clădind un lanţ de munţi; Ei vin în mezul zilei c-un surd şi tainic sunet Şi, ca semnal de viaţă, aprind în cer un tunet. |
‘Tis the shadow of some cloudlets, white and fleecy, fraught with rain, That come creeping ‘neath the sunshine building up a mountain chain; With a faint mysterious murmur, like an all- but-stifled sigh. They steal onward, darkly, dimly, till a flash lights up the sky! |
| Văzduhul bubuieşte!… pământul desmorţit Cu mii şi mii de glasuri semnalului răspunde, Şi de asprimea iernei simţindu-se ferit, De-o nouă-ntinerire ferice se pătrunde. |
Hark! the heavens’ bellowing thunder ! Dost thou hear the joyful cries That, responding to the signal, from th’ awakened earth arise Î Now she knows herself enfranchised from long winter’s stern control; Youthful vigour swells her bosom — buoyant gladness fills her soul. |
| La răsărit urare! Urare la apus! Un cârd de vulturi ageri, rotindu-se pe sus, Se-nalţă ca s-asculte mult vesela fanfară Ce buciumă prin nouri frumoasa primăvară. |
As she bids a joyous welcome to the tidings from the West! See! a flight of stately eagles, high above the mountain’s crest, Onward swooping pause to listen to the heavens’ mighty strain, That proclaims amid the cloudland, „Sweet Springtime is come again”. |
| Vasile Alecsandri | traducere de William Beatty-Kingston |
| Vântul e copil zburdalnic, fără milă, nici mustrare, Care-mpinge-n rea furtună toate vasele pe mare, Şi, ca lupul dupa turme, se alungă după nori, Şi doboară stejari falnici şi desfoaie blânde flori. |
A merciless young rascal is the Wind. His chief delight Is to worry ships at sea with savage storms by day and night, Like a dog-wolf harrying sheep, he chases clouds and scatters showers, Lays the stately oak-trees low, and snaps the stems of fragile flowers. |
| Zi cu soare, ger cu stele!… Hai, iubită, la primblare. Caii muşcă-a lor zăbale, surugiul e călare; Săniuţa, cuib de iarnă, e cam strimtă pentru doi… Tu zâmbeşti?… Zâmbirea-ţi zice că e bună pentru noi. |
The snow is sparkling in the sun — come, dearest, drive with me, The horses stamp impatiently, and champ their bits with glee; My sledge is small — a winter nest — too small, maybe, for two. You smile, my love? That means ‘tis large enough for me and you. |
| Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele, Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele; Cârdurile de cocoare, înşirându-se-n lung zbor, Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor. |
See, the storks and eke the swallows, of our roofs and eaves the guests, Fearful of the days that threaten now have vanished from their nests; And the cranes with flapping pinions ranked in orderly array, Unheeding vain regrets are flying to the southward far away. |
© 2024 blog.ro-en.ro