17 apr.
Swing Low, Sweet Chariot
Cântecul tradiţional
Rezultate
30 oct.
„The Ship of Death” de D.H. Lawrence
| I Now it is autumn and the falling fruit and the long journey towards oblivion. |
I E toamnă-acum, cad frunzele și-ncepe călătoria lungă spre uitare. |
| The apples falling like great drops of dew to bruise themselves an exit from themselves. |
Cad merele, broboane mari de rouă ce vor să se zdrobească șˆsă iasă din ele însele. |
| And it is time to go, to bid farewell to one’s own self, and find an exit from the fallen self. |
E timpul să-ți iei bun-rămas, să lași în urmă-ți sinea și să te dezlegi de vinovatul eu. |
17 oct.
„Living” de Harold Monro
| Slow bleak awakening from the morning dream Brings me in contact with the sudden day. I am alive – this I. I let my fingers move along my body. Realization warns them, and my nerves Prepare their rapid messages and signals. While Memory begins recording, coding, Repeating; all the time Imagination Mutters: You’ll only die. |
Abia trezit din visul dimineții, Întâmpin iar mult, mult prea brusca zi. Acesta, eu, sunt viu. Mă-ncredințez când trupul mi-l ating Cu degetele; nervii toți sunt gata Pentru mesaje și semnale fulger, Memoria-ncifrează sau repetă Iar fantezia murmură mereu: Tot vei muri. |
| Here’s a new day. O Pendulum move slowly! My usual clothes are waiting on their peg. I am alive – this I. And in a moment Habit, like a crane, Will bow its neck and dip its pulleyed cable, Gathering me, my body, and our garment, And swing me forth, oblivious of my question, Into the daylight – why? |
Zi nouă. Mergi, pendulă, mai încet! Costumul mă așteaptă în cuier. Acesta, eu, sunt viu. Și obiceiul, ca o macara, Se va-ndoi ca gheara-i să mă-nșface Cu trup și haine și să mă azvârle În plină zi, uitând de întrebarea Pe care-am pus-o: ’N plină zi? De ce? Aș vrea și eu să știu! |
| I think of all the others who awaken, And wonder if they go to meet the morning More valiantly than I; Nor asking of this Day they will be living: What have I done that I should be alive? O, can I not forget that I am living? How shall I reconcile the two conditions: Living, and yet – to die? |
Atâția alții cari fac ochi devreme Întâmpină, adică, dimineața Mai râzători? Nu-ntreabă ziua – cât mai sunt în viață: Dar oare ce-am făcut ca să trăiesc? Nu aș putea cumva să uit că-s viu? Și cum să-mpac cele două condiții: Trăind, totuși să mori? |
| Between the curtains the autumnal sunlight With lean and yellow finger points me out; The clock moans: Why? Why? Why? But suddenly, as if without a reason, Heart, Brain, and Body, and Imagination All gather in tumultuous joy together, Running like children down the path of morning To fields where they can play without a quarrel: A country I’d forgotten, but remember, And welcome with a cry. |
Printre perdele, soarele de toamnă Cu degete gălbuie mă arată; Pendula geme: De ce oare? Deodată, parcă fără-ndreptățire, Trup, creier, inimă și-nchipuire Alcătuiesc un pâlc de neastâmpărați Și-aleargă pe cărarea dimineții Spre-un câmp de joacă și de voie bună: Tărâm uitat, reamintit cu lacrimi Și încântări. |
| O cool glad pasture; living tree, tall corn, Great cliff, or languid sloping sand, cold sea, Waves; rivers curving; you, eternal flowers, Give me content, while I can think of you: Give me your living breath! Back to your rampart, Death. |
Umnroase lunci! Pom viu, grâu nalt, stei falnic, Nisip curgând molatic, rece mare, Pâraie, valuri și, voi, Flori eterne, Cât vă mai port în mine, dați-mi pacea, Suflarea voastră voie. Tu, moarte, du-te în chilie. |
Harold Monro | traducere de Leon Levițchi |
03 oct.
„Falling Asleep” de Siegfried Sassoon
| Voices moving about in the quiet house: Thud of feet and a muffled shutting of doors: Everyone yawning. Only the clocks are alert. |
Glasuri stârnite în casa tăcută; Tropot de tălpi și uși închise fără zgomot; Cască toți. Numai perdelele sunt vioaie. |
| Out in the night there’s autumn-smelling gloom Crowded with whispering trees; across the park A hollow cry of hounds like lonely bells: And I know that the clouds are moving across the moon; The low, red, rising moon. Now herons call And wrangle by their pool; and hooting owls Sail from the wood above pale stooks of oats. |
Afară, mirosind a toamnă, un întuneric Ticsit de pomi șoptitori; în parc, Lătrat surd de câini, ca dangătele stinghere; Iar eu știu că norii se-aleargă pe lună, Pe luna ce răsare undeva jos, roșie, bâtlanii țipă Și se sfădesc lângă lac; bufința strigă Plutind dinspre pădure peste stoguri de ovăs. |
| Waiting for sleep, I drift from thoughts like these; And where to-day was dream-like, build my dreams. Music … there was a bright white room below, And someone singing a song about a soldier, One hour, two hours ago: and soon the song Will be ‘last night’: but now the beauty swings Across my brain, ghost of remembered chords Which still can make such radiance in my dream That I can watch the marching of my soldiers, And count their faces; faces; sunlit faces. |
Aștept somnul, părăsind asemenea gânduri Și țesându-mi visele acolo unde azi a fost un basm. Muzică… la parter era o odaie frumoasă și albă, Cineva cânta despre un soldat, Acum un ceas-două; cântectul, curând, Va fi “aseară”; acum însă frumusețea Îmi flutură prin minte – strigoi de acorduri Pe care le mai înfiripă; și acestea aduc Atâta lumină în visele mele Că-i văd pe soldați cum pășesc rânduri-rânduri Și fețele lor însorite le văd, Le văd și le număr. |
| Falling asleep … the herons, and the hounds…. September in the darkness; and the world I’ve known; all fading past me into peace. |
Adorm… Bâtlanii și dulăii… Septembrie pe întuneric; lumea Ce-o știu; pe lângă mine toate trec, Apoi se sting în pace. |
Siegfried Sassoon | traducere de Leon Levițchi |
15 aug.
„Wagner” de Rupert Brooke
| Creeps in half wanton, half asleep, One with a fat wide hairless face. He likes love-music that is cheap; Likes women in a crowded place; And wants to hear the noise they’re making. |
Destul de vesel, dar cam adormit, Și-ocupă locul unul: față lată, spână; De muzica dulceagă e vrăjit Și de cucoane strânse ca la stână: I-încântă-auzul zarva ce o fac. |
| His heavy eyelids droop half-over, Great pouches swing beneath his eyes. He listens, thinks himself the lover, Heaves from his stomach wheezy sighs; He likes to feel his heart’s a-breaking. |
Pleoapele-i de plumb ’s-aproape-nchise Și pungile sub ochi i-atârnă grele; Ascultă, și un crai se vede-n vise; Suspine-i șuieră dintre bretele: Tot ce-i sfâșietor și îi e pe plac. |
| The music swells. His gross legs quiver. His little lips are bright with slime. The music swells. The women shiver. And all the while, in perfect time, His pendulous stomach hangs a-shaking. |
Crescendo. În picioarele-i greoaie – Fiori; pe buze, un surâs slinos, abject. Crescendo iar. Fierb doamnele, se-nfoaie, Dar între timp el bate-un tact perfect: Își leagănă o burtă cât un sac. |
Rupert Brooke | traducere de Andrei Bantaș |
10 mai
„The Last Buccaneer” de Charles Kingsley
| Oh, England is a pleasant place for them that ’s rich and high; But England is a cruel place for such poor folks as I; And such a port for mariners I ne’er shall see again, As the pleasant Isle of Avès, beside the Spanish main. |
Frumoasă ţară-i Anglia pentru acei care o duc bine, Dar nemiloasă ţară este pentru săraci ca alde mine, Şi cel mai bun dintre limanuri prin care-n viaţa-mi am purces E, lângă Marea Caraibă, frumoasa insulă Aves. |