Rezultate

04 oct.

DOOM 2: pacient – paideia

! pacient are o accepție livrescă pentru valoarea sa adjectivală – „care are sau manifestă răbdare”; este un franțuzism păstrat în zona prețioasă, care se desparte pa-ci-ent, are masculinul plural pacienți și femininul pacientă-paciente

* Pacific / Oceanul Pacific (o-cea-nul) este substantiv propriu neutru

! paciuli (pa-ciu-li) este numele unei plante, care este acum substantiv masculin (anterior era feminin)

* pager este un anglicism care se pronunță péĭğăr; substantivul neutru are pluralul pagere

* paideia (pai-de-ia) vine din greacă și este substantiv feminin („concept educațional din Grecia antică ce urmărea cultivarea spiritului uman prin studiul filosofiei și al științei”)

07 mart.

Emoţii „netraductibile”, pe care nu ştiaţi că le aveţi

De la „gigil” la „wabi-sabi” şi „tarab”, există multe cuvinte străine care desemnează emoţii fără echivalent în alte limbi. Învăţând să identificăm şi să le cultivăm, aceste experienţe ar putea să ne ofere o viaţă mai bogată.

Aţi simţit vreodată puţin „mbuki-mvuki” – nevoia irezistibilă de a vă smulge hainele de pe voi în timp ce dansaţi? Poate că e puţin „kilig” – sentimentul de agitaţie când vorbiţi cu o persoană pe care o simpatizaţi? Dar ce ziceţi de „uitwaaien” – care încapsulează efectele revitalizante ale plimbării în bătaia vântului? Aceşti termeni – din limbile bantu, taglog şi olandeză – nu au un echivalent direct în alte limbi, dar reprezintă experienţe emoţionale foarte precise.

Continuare »

11 ian.

„Prometheus” de George Gordon Byron

Titan! to whose immortal eyes
The sufferings of mortality,
Seen in their sad reality,
Were not as things that gods despise;
What was thy pity’s recompense?
A silent suffering, and intense;
The rock, the vulture, and the chain,
All that the proud can feel of pain,
The agony they do not show,
The suffocating sense of woe,
Which speaks but in its loneliness,
And then is jealous lest the sky
Should have a listener, nor will sigh
Until its voice is echoless.
Titan! Al omenirii chin,
Mereu dispreţuit de zei,
În ochii-ţi, veşnice scântei,
S-a oglindit întreg, hain.
Ţi-a fost răsplată suferinţa
Care ţi-a măcinat fiinţa,
Şi lanţul, vulturul, o stâncă,
Tortura crâncenă şi-adâncă
Pe care-o inimă vitează,
Doar solitudinii-o trădează,
În mândra ei însingurare, –
Dar şi atunci cu-o şoaptă mută
Ca cel de sus să nu-i audă
Suspinul stins în murmurare.


Continuare »

16 feb.

Mirunette Language Competition 2016

Mirunette a lansat concursul naţional de limba engleză Mirunette Language Competition, ediţia a IV-a, organizat în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti. Marile premii oferite de Mirunette sunt 2 tabere educaţionale de limba engleză în Anglia, în campusurile unor prestigioase şcoli şi universităţi la nivel mondial.

În fiecare an, peste 600 de elevi participă la tabere internaţionale care sunt concepute astfel încât să îmbunătăţească nivelul de limba străină, dar şi abilităţile sociale, spiritul critic şi încrederea în forţele proprii.

Concursul Mirunette se adresează tuturor elevilor cu vârste între 10 şi 17 ani care sunt creativi, încrezători şi pasionaţi de cultura britanică. Participarea este gratuită şi se face online, astfel încât se pot înscrie elevi din întreaga ţară.

Continuare »

03 iul.

„Poetul” de Lucian Blaga

Întru pomenirea lui Rainer Maria Rilke In memory of Rainer Maria Rilke
Prietenă, să nu mai rostim zădarnicul sunet
cu care-l chemau muritorii!
Astăzi, vorbind pentru toţi
el nu are chip şi nu are nume — poetul!
Viaţa lui mult ne-a mirat,
ca un cântec cu tulbure tâlc,
ca un straniu eres.
În ani de demult
poetul, cuvântul strivindu-şi, a îndurat
năpastele toate cu bărbăţie
şi cele mai mari, cele mai crunte dureri, şi le-a stins
în muntele singurătăţii, ce şi-a ales.
Când la un semn
s-au surpat albăstrimile cerului,
şi minutarele vremii treceau
ca tăişuri prin toată făptura,
în anii aceia, poetul voi să uite de semeni şi vatră.
În anii cumplitelor pâcle
când pământenii cu sfânta lor omenie şi carne
s-au destrămat fără număr,
şi viaţa — atâta s-a stins
de-ar fi fost, vai, tocmai deajuns
ca duhul să prindă trup pe pământ.
Poetul, cu numele şters şi pierdut, s-a retras
sub pavăza muntelui,
făcându-se prieten înaltelor piscuri de piatră.
Şi neajuns, neclintit, a rămas în jurul destinului
flancat de albe şi negre solstiţii
mare şi singur.
Nu l-a ucis amarnica grijă din vale, nici gândul
că Dumnezeu răpitu-şi-a singur putinţa-ntrupării.
Nu l-au răzbit nici tunetul din depărtări,
nici tenebrele.
Şi nu l-a schimbat în cenuşă
fulgerul care i-a fost pentr-o clipă
oaspete-n prag.
Mereu îşi dă sieşi cuvântul
şi pasul său era legământ.
Let‘s not say again, my Friend, that useless word
mortal men spoke of him.
Today, speaking for us all
the poet has neither face nor name.
His life astonished us
like a song beyond all understanding
like a strange heresy.
In years gone by
the poet, stifling his own voice bore like a man
the greatest, fiercest, sorrows
suppressed on the mountain of loneliness he chose.
When at a sign
the blue quiet of the skies gave in
and the hands of the clock pierced him like knives
in those years the poet wanted to forget his fellow men.
In the years of terrifying mists
when those who lived on earth with their holy humanity
and flesh perished numberless
alas so much life perished it would have been just enough
for the spirit to come down to us as flesh.
The poet, nameless, lost, retreated
under the shield of the mountains
and made himself a friend of the high stone peaks.
He was still there, unreached, a plaything of destiny
side by side with black and white solstices
great and alone.
He was not killed by bitter worries from the valley
nor by the thought that God had lost His own strength to become man.
He was not conquered by the distant thunder
nor by the shadow.
He was not turned to ashes
by the lightning which for a moment
was his guest.
He always gave his word
every step swore an oath.


Continuare »

26 sept.

„Ulysses” de Alfred Tennyson

It little profits that an idle king,
By this still hearth, among these barren crags,
Matched with an aged wife, I mete and dole
Unequal laws unto a savage race,
That hoard, and sleep, and feed, and know not me.
Biet rege stând cu vârstnica mea soaţă
În faţa vetrei, printre stânci pustii,
Ce noimă are să-ntocmesc legi strâmbe
Pentru un neam barbar ce strânge prăzi,
Mănâncă, doarme şi nu mă cunoaşte?


Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro