Şi te îmbie aşa, direct?!

! agnomen este un termen latinesc – „supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite”; substantivul neutru are pluralul agnomina (DOOM2 dădea pluralul agnomene)

! agramatism se desparte a-gra-ma-tism și este substantiv neutru cu pluralul agramatisme (DOOM2 nu preciza vreo formă de plural)

! agreement („acord oficial”) vine din engleză, de unde păstrează pronunția – ăgrimănt; este substantiv neutru cu pluralul agreementuri

+ agregator e substantiv neutru cu pluralul agregatoare

! agrement (plăcere, consimțământ, acord) se desparte a-gre-ment; este substantiv neutru care, atunci când se referă la „documente”, are și formă de plural – agremente

* placebo este substantiv neutru, articulat placeboul – „medicament (sau preparat) inactiv prescris fie pentru a-i face plăcere pacientului, fie în scopuri experimentale, pentru a studia efectele farmaceutice ale medicamentului și reacțiile psihice ale pacientului”

! placodont („ordin de reptile marine fosile cu maxilarele și cu bolta palatului căptușite cu dinți groși în formă de plăci”) este un substantiv masculin cu pluralul placodonți; acceptă acum două despărțiri corecte în silabe – pla-co-dont/plac-o-dont

! plagiostom are și el două forme corecte de despărțire – pla-gi-os-tom/pla-gi-o-stom; este substantiv masculin cu pluralul plagiostomi („ordin de pești cu schelet cartilaginos, cu orificiile branhiilor deschise direct la exterior”)

! plaiváz este un echivalent, în limbaj popular și familiar, pentru „creion, condei”; este substantiv neutru cu pluralul plaivaze

! planctónt se desparte planc-tont și este substantiv netru cu pluralul planctonte „(micro)organisme din compunerea planctonului”

Verbul a (se) pedestri este un termen învechit, derivat al lui pedestru („care merge, care călătorește pe jos” – astăzi rar). Înseamnă „ a descăleca, a merge pe jos”, cu o nuanță interesantă – „a descăleca pentru a merge pe jos”, putându-se referi și la o acțiune forțată a cuiva de „a face, a sili să descalece, să rămână pe jos”. Nu insist mai mult, pentru că nici dicționarele nu fac asta, destul a spune că a fost o surpriză să aflu că există.

Așa cum i se întâmplă oricărui voinic (ori voinice) care are armăsar de poveste, uneori rămâne omu’ fără mijloc de transport personal. Ba se-mbolnăvește, ba îi cade vreo potcoavă, ba îi cad dinții și trebuie dat la ramblă. Orișicum ar fi, necazurile nu vin niciodată singure, mai ales când rămâi, exact când ai vrea să fii teribil de eficient, taman fără mijloace rapide de a te mișca. Adică fără cai. Putere.

Am pățit de câteva ori asta, cu mașina cea veche. Și am pățit iară, când am dat mașina veche, ca să-mi iau alta nouă. Care, apropo, e grozavă! Dar nu despre asta vreau să vă spun acum, ci despre perioadele mele de pedestru, care, la început, erau groaznic de frustrante, însă au devenit, în timp, o reală plăcere. (Bine, poate și de unde mi-am luat casă lângă serviciu, ceea ce în București e o adevărată binecuvântare – dar nu-mi stricați demonstrația cu explicații logice!)

Am găsit, astfel, timp să merg pe jos până la școală – să fac, prin urmare, mișcare; să cunosc mai bine cartierul în care trăiesc – și să-i admir casele și liniștea (incredibilă pentru zona asta!); să mă bucur de cerul senin, chiar și de orice picătură de ploaie – știu, e cam poetică partea asta, dar mie ajunseseră să-mi lipsească plimbările, pur și simplu!

Cred că, până la urmă, și lipsa vitezei – viteză fără de care avem impresia că n-am putea trăi și care ne-a devenit o a doua natură – este o lecție pe care oricine (mai ales orice „cavaler”) ar trebui să o învețe, căci e bine a te pedestri din când în când. Ca să-ți amintești cum să-ți sincronizezi bătăile inimii cu pașii. Și invers.

Verbul a (se) dezobișnui este format prin derivare, de la cuvântul de bază a (se) obișnui, cu prefixul dez-, după modelul franțuzescului déshabituer. Explicația termenului este relativ simplă – „a-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un nărav, un viciu”.

Cele mai cunoscute și mai folosite sinonime sunt a (se) dezvăța, a (se) dezbăra (care are o conotație negativă mai puternică). Echivalente, în funcție de context, sunt și verbe precum a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) lăsa, a scăpa, iar în sens figurat se utilizează a (se) scutura și a înțărca. Dintre antonime, dicționarele precizează a (se) deprinde și a (se) obișnui.

Continuare »

Cu 11 limbi oficiale (12 dacă includem și limbajul semnelor), Republica Africa de Sud are un melanj eclectic de expresii pe care toți vorbitorii de limba engleză le înțeleg, chiar dacă vorbesc o singură limbă. O parte din termeni fac parte din dialectul afrikaans, nu pot fi traduşi, dar sunt plăcuți așa cum sunt. Dialectul afrikaans a fost votat ca având unul dintre cele mai senzuale accente, prin urmare nu e nicio surpriză faptul că o mână de termeni sud-africani și-au găsit locul în Oxford English Dictionary.

O parte din termeni sunt împrumuturi sau cuvinte care s-au transformat de-a lungul anilor, dar și expresii bine cunoscute. În Africa de Sud, un sandviș este “sarmie”, salutul tradițional “how’s it going?” este scurtat în ”howzit?”, iar “whatever” este exprimat prin ”ja well no fine”, pronunțat rapid, aproape ca un singur cuvânt. Sud-africanii numesc o mașină rablagită “skedonk”, iar tot ce este considerat “cool” e descris prin “kif” – termen care-și are rădăcinile în “kaif”, cuvânt de origine arabă, care înseamnă “plăcere” sau “satisfacție”, ce mai târziu s-a folosit în engleza neliterară cu referire la un stare de intoxicație visătoare, ca și la substanțele care alterează mintea și duce la asemenea stări.

Continuare »