! a accede apărea ca verb nou în DOOM2, despre care se menționa că este nefolosit la timpuri trecute și forme impersonale; în DOOM3 este precizată utilizarea lui în registrul livresc, dar și paradigma completă: eu acced, tu accezi, el accede și ei acced – pentru indicativul prezent, imperfectul (rar folosit) eu accedeam, conjunctiv prezentul eu să acced și el să acceadă; gerunziul (rar) este accedând, iar participiul – acces

+ accelerare cu valoare substantivală apare ca noutate în DOOM3, feminin cu genitiv-dativul accelerării și pluralul accelerări. Din aceeași familie lexicală, nou este și adjectivul +accelerat, masculin cu pluralul accelerați și femininul accelerată/accelerate, dar și +accelerat folosit ca adverb.

! accelerator are acum un singur articol (în DOOM2 erau două, fiecare dintre ele având precizat sensul – „substanță/instalație”); este înregistrat ca substantiv masculin/neutru, cu pluralul masculin acceleratori și pluralul neutru acceleratoare

+ acceptabilitate este nou, substantiv feminin cu genitiv-dativul acceptabilității și fără plural indicat

+ a accesoriza are indicativul prezent eu accesorizez și el accesorizează, conjunctivul prezent eu să accesorizez și el să accesorizeze

! răsalaltăieri este adverb și acceptă aum două despărțiri corecte în silabe – ră-sa-lal-tă-ieri/răs-a-lal-tă-ieri

* Răsărit este substantiv propriu neutru ce denumește o zonă geografică

! a răscoli nu mai are niciun fel de precizări legate de semnificație și își simplică paradigma, având aceleași forme pentru toate variantele de sens; este verb cu indicativul prezent eu răscolesc și ei răscolesc, cu imperfectul el răscolea și conjunctivul prezent să răscolească

! a răscrăcăra / a răscrăcăna are acum două forme corecte (prima nu era anterior acceptată); este folosit în registrul popular, verb cu indicativul prezent el răscracără/răscracănă

! a răsînțelege („a înțelege perfect, până în cele mai mici amănunte”) se desparte fie ră-sîn-țe-le-ge, fie răs-în-țe-le-ge; indicativul prezent al verbului este eu răsînțeleg, noi răsînțelegem, perfectul simplu eu răsînțelesei, noi răsînțeleserăm și participiul răsînțeles

Verbul a dezavua este un termen livresc, vine din limba franceză (désavouer) și este urmat, în general, de un complement care indică oameni, idei, acțiuni etc., însemnând „a pretinde că nu s-a spus sau nu s-a făcut ceva; a refuza să recunoască ceva (pentru sine)”. De asemenea, se poate referi la „a declara ca fiind neplauzibil”.

Sinonimele sunt mai agresive, și duc la un alt nivel semantic această nerecunoaștere, neacceptare – a blama, a condamna, a contesta, a se desolidariza, a dezaproba (spusele sau faptele cuiva), a înfiera, a proscrie, a reproba, a renega, a respinge, a stigmatiza.

Din punct de vedere fonetic, verbul mi se pare destul de dizarmonios, formele sale paradigmatice rupându-se în hiaturi destul de dificil de pronunțat. Dincolo de neplăcerile provocate în rostire, termenul indică parcă, prin însăși structura lui fonetică, separarea categorică pe care o sugerează și semantic.

Există situații în viață în care atitudinea noastră trebuie să se afle categoric sub semnul acestui cuvânt. Nu mi s-a întâmplat foarte des, poate pentru că nu sunt prea mulți cei care vorbesc în numele meu, prin urmare asocierea nu poate fi, oricum, făcută.

Politicienii noștri abuzează însă de el. Pentru că, deseori, pentru ei, totul se stabilește la nivel declarativ. Dezavuează una, dezavuează alta, creându-ne împresia că acestea ar fi valorile lor reale, cele solide, în funcțiile de care noi le acordăm sprijinul nostru. Din păcate, descoperim, de cele mai multe ori, că toate-s vorbe goale…

Toată lumea știe că „surf” denumește placa de lemn (sau, mai nou, din tot felul de materiale compozite foarte rezistente și suple) care face posibil surfingul – sportul nautic în care poţi aluneca grațios pe coama câte unui val imens, cum numai în zonele calde ale globului se găsesc. De fapt, denumirea exactă este „surfboard”, dar colocvial a fost scurtată la „surf„.

Mai puțin cunoscut este, însă, sensul principal al acestui cuvânt. Da, sensul său principal, căci acest sens sportiv este doar o adăugire târzie la paradigma de înțelesuri a acestui cuvânt.

Înainte de toate, „surf” înseamnă, pur și simplu, „spumă”. Spuma albă și învolburată a valurilor care se sparg de țărm.

Verbul a (se) menține vine din limba franceză (maintenir), formându-și paradigma după modelul lui a ține. Înseamnă, mai întâi de toate, „a păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat”, iar prin extindere de sens se referă la „a face să dureze”. Nuanța reflexivă sugerează ideea de „a continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat”.

Ultimul sens se poate particulariza prin raportare la „a-și păstra același loc, același post, aceeași poziție”. Termenul mai are două sensuri mai rar folosite – „a întreține o familie, o persoană etc.” (adică „a asigura cele necesare traiului”) și „a afirma, a susține ceva cu tărie”.

Echivalențele semantice sunt extrem de numeroase, evidențiindu-se, în funcție de context, verbe precum a alimenta, a (se) conserva, a dăinui, a dura, a exista, a fi, a hrăni, a întreține, a locui, a (se) păstra, a păzi, a (se) perpetua, a persista, a petrece, a rămâne, a sta, a stărui, a subzista, a trăi, a (se) ține, a via. Seria antonimică e mai puțin impresionantă: a se modifica, a se preface, a schimba, a se transforma…

Continuare »

! molete (tumoră la cai) este substantiv neutru cu pluralul molete, spre deosebire de molete/molet (larvă, boală la copii) – masculin cu pluralul moleți

! a molfăi își simplifică paradigma; termenul, utilizat în registrul familiar, are indicativul prezent el molfăie (molfăiește nu mai este corect), imperfectul el molfăia și conjunctivul prezent el să molfăie (a dispărut să molfăiască)

! molibdén / molíbden este numele unui metal, substantiv neutru; simbolul chimic este Mo

! molíftă / molítvă are două forme corecte (cel de-al doilea fiind considerat învechit); este substantiv feminin cu genitiv-dativul molíftei/molítvei și pluralul molífte/molítve

* a mondializá (mon-di-a-li-za) apare ca verb nou, cu indicativul prezent el mondializeáză. Substantivul feminin corespunzător este *mondializáre, feminin cu genitiv-dativul mondializắrii.