Rezultate

25 oct.

DOOM 2: palidor – pampas/pampa

* palidor este substantiv neutru („aliaj de paladiu și aur, inoxidabil, rezistent, folosit în tehnica dentară”)

! palma-Maicii-Domnului este denumirea unei plante; este substantiv feminin și nu și-a schimbat grafia, dar a primit formă pentru genitiv-dativ – palmei-Maicii-Domnului. Aceleași modificări au apărut și în cazul substantivului !palma-pământului, care are acum genitiv-dativul palmei-pământului, dar și în cazul femininului !palmă-cu-spini – care are acum genitiv-dativul palmei-cu-spini și pluralul palme-cu-spini.

! a se pama trece în clasa reflexivelor, cu indicativul se pamează; este un franțuzism rar folosit și înseamnă „a leșina, a se pierde”

! pamfletar funcționează ca substantiv, dar și ca adjectiv; pentru masculin are pluralul pamfletari, iar pentru feminin are formele pamfletară-pamfletare

! pampas / pampa este, în funcție de formă, substantiv neutru / feminin (câmpie întinsă în America de Sud)

23 nov.

„To a Mountain Daisy” de Robert Burns

Wee, modest, crimson-tippèd flow’r,
Thou’s met me in an evil hour;
For I maun crush amang the stoure
Thy slender stem:
To spare thee now is past my pow’r,
Thou bonie gem.
Sfioasă, albă floricea,
A rânduit ce soartă rea
Să-ţi frângă azi cormana mea
Trupul plăpând?
Când viaţa eu n-aş mai putea
Să-ţi dau nicicând!


Continuare »

12 aug.

„Thoughts in a Garden” de Andrew Marvell

How vainly men themselves amaze
To win the palm, the oak, or bays,
And their uncessant labours see
Crown’d from some single herb or tree,
Whose short and narrow-vergèd shade
Does prudently their toils upbraid;
While all the flowers and trees do close
To weave the garlands of repose!
Cum tind bărbaţii în zadar
Spre palmi, spre lauri sau stejar.
Vrând trudei lor delungi să-şi pună
Din mândre ierbi sau crengi cunună;
A căror umbre mici, subţiri,
Par înţelepte dojeniri;
În timp ce flori şi arbori ţes
Al tihnei baldachin ales.


Continuare »

01 apr.

„The Crafty Farmer”

The song that I ‘m going to sing,
I hope it will give you content,
Concerning a silly old nian,
That was going to pay his rent.
Poate v-o place-această-a mea
Poveste bătrânească
Despre-un moşneag ce se ducea
Arenda să plătească.


Continuare »

18 dec.

„London Snow” de Robert Bridges

When men were all asleep the snow came flying,
In large white flakes falling on the city brown,
Stealthily and perpetually settling and loosely lying,
Hushing the latest traffic of the drowsy town;
Deadening, muffling, stifling its murmurs failing;
Lazily and incessantly floating down and down:
Silently sifting and veiling road, roof and railing;
Hiding difference, making unevenness even,
Into angles and crevices softly drifting and sailing.
All night it fell, and when full inches seven
It lay in the depth of its uncompacted lightness,
The clouds blew off from a high and frosty heaven;
And all woke earlier for the unaccustomed brightness
Of the winter dawning, the strange unheavenly glare:
The eye marvelled—marvelled at the dazzling whiteness;
The ear hearkened to the stillness of the solemn air;
No sound of wheel rumbling nor of foot falling,
And the busy morning cries came thin and spare.
Then boys I heard, as they went to school, calling,
Când duşi dormeam noi toţi, sosi ninsoarea-n zbor:
Cădeau fulgi mari peste cetatea cafenie
Ce se-adunau în strat pufos, tiptil, stăruitor,
Stingând în toropita urbe forfota târzie;
Blând sugrumând şi învelind orice murmure;
Tot pogorând mereu mai jos, cu lenevie;
Cernând căsuţe, străzi, zaplaz, sub văluri pure;
Gropi şi unghere netezea plutirea-i calmă,
Egalizând şi rotunjind orice conture.
O noapte-ntreagă ninse, şi câng gros de-o palmă
Ajunse afânatul troian al zăpezii uşoare,
În cerul geros s-a spart a norilor valmă;
Şi toţi s-au trezit mai curând în bizare lucoare
A zorilor iernii, ciudaţi, necereşti, scânteind,
Iar ochiul uimit fu, uimit de albeaţa atotbiruitoare;
Urechile numai tăcerea văzduhului prind;
Nici umblet de om n-auzeai, nici icnind harabale,
Chemările zorilor zornici firave şi rare fiind;
Apoi auzii hărmălaie de prunci tropotind înspre şcoale;


Continuare »

27 mai

a (se) cunoaşte

Verbul a cunoaşte are, într-un sens extrem de larg, următoarele semnificaţii: „a lua cunoştinţă de obiectele şi de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conştiinţă; a stabili în chip obiectiv natura, proprietăţile, relaţiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul”. Într-un sens mai puţin riguros (dar, probabil, mai adecvat limitelor cunoaşterii umane), verbul înseamnă „a avea sau a dobândi cunoştinţe pe baza studiului, a experienţei; a fi luat la cunoştinţă de ceva”.

Cât despre obiectivitate şi adevăr… cel puţin atunci când e vorba despre cunoaşterea oamenilor („a şti, a afla cine este cineva”), mi se pare că, de fapt, participarea afectivă, emoţia, căldura sentimentelor, doar ele ne permit să cunoaştem cu adevărat oamenii din jurul nostru. Celor care ne privesc obiectiv, ca pe obiecte de studiu, de obicei nu le permitem accesul în intimitatea firească, cea care ne dezvăluie esenţa, deci cunoaşterea lor e indirectă şi eronată. Sigur, puteţi să-mi explicaţi cum e cu psihologia, dar sunteţi siguri că v-aţi vrea viaţa trăită între oameni-psiholog?…

Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro