04 iul.
Nebunia finală
Bine zis 
Rezultate
23 sept.
DOOM 2: răspicat – a se rătuti
! răspicat apare cu două articole diferite în DOOM2, primul pentru valoarea adjectivală (masculin cu pluralul răspicați și femininul răspicată-răspicate), iar al doilea pentru valoarea adverbială
! a se răsti trece în clasa reflexivelor, verb cu indicativul prezent el se răstește și imperfectul el se răstea; conjunctivul prezent este să se răstească
! răsuflătoarea-pământului este numele unei plante, substantiv feminin cu genitiv-dativul răsuflătorii-pământului
! a rășchira („a se întinde în lături”) acceptă două forme pentru indicativul prezent: el rășchiră/rășchirează
! a se rătuti („a-și pierde capul, a se zăpăci, a înnebuni”), verb regional și familiar, trece în clasa reflexivelor; indicativul prezent este el se rătutește, cel imperfect – el se rătutea, iar conjunctivul prezent – să se rătutească
30 ian.
a (se) reforma
Verbul a (se) reforma este la mare modă în zilele noastre. Vine, prin franțuzescul réformer, dintr-un vechi reformare (din latină). Varianta tranzitivă se referă la o situație, o concepție etc. și înseamnă „a schimba (în bine), a primeni o stare de lucruri”, fiind sinonim cu a ameliora, a îmbunătăți, a îndrepta. Varianta reflexivă pare a fi învechită și este echivalentă cu „a se forma din nou, a se reface”.
Mai puțin cunoscute – cel puțin din punctul meu de vedere – sunt sensurile care au în vedere bunurile („a scoate din folosință o unealtă, o mașină uzată, devenită inutilizabilă”) sau armata („a declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei”). Dar cea mai extinsă semnificație a termenului înseamnă a modifica, a schimba, pur și simplu. Iar dacă mă întrebați pe mine, cam așa se face reforma pe plai dâmbovițean: de dragul ei și-atât.
Continuare »
09 mart.
a accepta
Verbul a accepta vine, pe filieră franceză (accepter), din limba latină – acceptare. Se defineşte extrem de succint, bazându-se mai mult pe sinonimie pentru lămurirea sensurilor. Se foloseşte în vorbirea curentă, însemnând „a fi de acord cu…, a primi în mod voit” şi fiind, în funcţie de context, echivalent al lui a admite, a aproba, a consimţi, a conveni, a împărtăşi, a încuviinţa, a îngădui, a se învoi, a recunoaşte, a suporta, a tolera.
În politică, se poate folosi cu sensul de a agrea, iar în domeniul financiar (referindu-se la conturi ori poliţe etc.) poate avea în vedere acţiunea de „a primi în vederea achitării, a semna un act, a se angaja la plată”. Dintre antonime, sunt de amintit a dezaproba, a refuza, a renunţa, a respinge.
Continuare »
02 mart.
a asasina
Verbul a asasina a ajuns la noi din limba franceză (termenul este assassiner) şi are două sensuri importante, primul dintre acestea fiind cel propriu – „a omorî pe cineva cu premeditare, a comite un asasinat”. Sensul figurat (în registrul familiar) este aproape distractiv, prin contrast. Înseamnă „a plictisi în cel mai înalt grad, a enerva, a obosi pe cineva cu insistenţele, a importuna foarte”.
Aşa cum se observă la prima vedere, sinonimele ce apar foarte des utilizate sunt a omorî (deja menţionat în definiţie) şi a ucide. Dar lucrurile sunt mai complicate de atât, pentru că, spre deosebire de acestea, asasinatul presupune un plan ce trebuie pus în practică mişeleşte, prin surprindere, şi pare a avea, de asemenea, o miză importantă, de obicei politică sau religioasă.
Continuare »
23 dec.
a desfide
Verbul a desfide este dintre cele destul de rar folosite, care cer de obicei o situaţie extremă pentru justificarea utilizării. Înseamnă „a chema, a provoca pe cineva să dovedească ceva, ştiut fiind că nu va reuşi”, putând să reprezinte, într-o confruntare, şi o modalitate de „a spune cuiva că nu este crezut sau că este considerat incapabil”.
Termenul este folosit foarte des în sinonimie cu a înfrunta, cu a sfida şi cu a brava, însemnând „a înfrunta, a nesocoti o primejdie”, pierzându-şi ceva din conotaţiile sensului de bază. Ceea ce aseamănă cele două situaţii este însă atitudinea: implică provocare, sfidare, dispreţ, dar şi pericol.
Continuare »