01 nov.
Zombi prin zonă
Au ieşit din morminte să caute fraieri 
Rezultate
20 sept.
„A Pict Song” de Rudyard Kipling
| Rome never looks where she treads. Always her heavy hooves fall On our stomachs, our hearts or our heads; And Rome never heeds when we bawl. Her sentries pass on—that is all, And we gather behind them in hordes, And plot to reconquer the Wall, With only our tongues for our swords. |
Pe drum Roma calcă de-a dreptul. Copitele-i greu ne apasă Mereu capul, pântecul, pieptul; De răcnete Romei nu-i pasă. Străjerii trec ţepeni, şi noi Din spate ne strângem în hoarde, Vrem Zidul să-l luăm înapoi, Cu-al vorbei tăiş, nu cu darde. |
| We are the Little Folk—we! Too little to love or to hate. Leave us alone and you’ll see How we can drag down the State! We are the worm in the wood! We are the rot at the root! We are the taint in the blood! We are the thorn in the foot! |
Noi – noi suntem Clanul-Pitic, Prea mic spre-a-l iubi ori urî; Ci daţi-ne pace un pic, Şi Urbea vom şti doborî! Noi suntem omida din lemne, Suntem putregai în tulpini, În sânge suspectele semne, Noi suntem ca-n talpă un spin! |
| Mistletoe killing an oak— Rats gnawing cables in two— Moths making holes in a cloak— How they must love what they do! Yes—and we Little Folk too, We are busy as they— Working our works out of view— Watch, and you’ll see it some day! |
Guzganii când funia taie – Când vâscul dă tufei de hac – Când borţi sapă molia-n straie – Grozav îi încântă ce fac! Da – şi noi, Norodul-Pitic, Suntem ca şi ei ocupaţi – Urzim (…dar voi nu ştiţi nimic) – Odată şi-odat’ o s-aflaţi! |
| No indeed! We are not strong, But we know Peoples that are. Yes, and we’ll guide them along To smash and destroy you in War! We shall be slaves just the same? Yes, we have always been slaves, But you—you will die of the shame, And then we shall dance on your graves! |
Nu, n-avem vlagă, dar ştim Pe alţii mai vajnici ca noi. Da, şi-o să-i călăuzim Bucăţi să vă facă-n război! Noi tot sclavi rămâne-vom? Bine! Căci tot sclavi am fost şi nainte! Voi – voi veţi muri de ruşine, Şi vă vom dansa pe morminte! |
| We are the Little Folk, we, etc. | Noi – noi suntem Clanul-Pitic etc. |
| Rudyard Kipling | traducere de Tudor Dorin |
13 sept.
„A Forsaken Garden” de Algernon Charles Swinburne
| In a coign of the cliff between lowland and highland, At the sea-down’s edge between windward and lee, Walled round with rocks as an inland island, The ghost of a garden fronts the sea. A girdle of brushwood and thorn encloses The steep square slope of the blossomless bed Where the weeds that grew green from the graves of its roses Now lie dead. |
Pe-un pinten pietros între culmi şi câmpie, La poala colinei mereu bântuită de vânt, Cu stânci îngrădită, grădina stafie Înfruntă al mării frământ. Un brâu de spini şi ciulini cuprinde Piezişa costişă de flori azi deşartă, Iar iarba sălbatecă de pe-ale rozei morminte E moartă. |
22 feb.
„Sorrows of Werther” de William Makepeace Thackeray
| Werther had a love for Charlotte Such as words could never utter; Would you know how first he met her? She was cutting bread and butter. |
Iubea Werther pe Charlotte Cât nu-ncape în cuvinte. Când şi cum a cunoscut-o? Ea făcea nişte plăcinte. |
| Charlotte was a married lady, And a moral man was Werther, And for all the wealth of Indies Would do nothing for to hurt her. |
Era juna măritată, Iară el moral băiat: Să-i fi dat şi lumea toată, Vai! cum! n-ar fi atentat. |
| So he sigh’d and pin’d and ogled, And his passion boil’d and bubbled, Till he blew his silly brains out, And no more was by it troubled. |
Doar privea pierit şi ofu-i Clocotea de da în foc, Dar c-un glonţ în mintea-i proastă A scăpat de chin pe loc. |
| Charlotte, having seen his body Borne before her on a shutter, Like a well-conducted person, Went on cutting bread and butter. |
Când văzu Charlotte mortul Dus la locul cu morminte, Ca o damă cum-se-cade Mai făcu nişte plăcinte. |
| William Makepeace Thackeray | traducere de Dan Duţescu |
01 oct.
„Sufletul satului” de Lucian Blaga
| Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei. Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. Aici orice gând e mai încet, şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, ci adânc în pământ undeva. Aici se vindecă setea de mântuire şi dacă ţi-ai sângerat picioarele te aşezi pe un podmol de lut. |
Little girl, put your hands on my knees. I think that eternity was country-born. Here every thought is slower, and the heart throbs at a quieter pace, as if it were not beating in your breast but deep in the earth somewhere. Here your thirst for redemption is healed and if your feet are bleeding you sit down on a bank of clay. |
| Uite, e seară. Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi, ca un miros sfios de iarbă tăiată, ca o cădere de fum din streşini de paie, ca un joc de iezi pe morminte înalte. |
Look, it is evening. The soul of the villages flutters by like a shy odour of mown grass, like a fall of smoke from thatched roofs, like kids frisking on high graves. |
| Poezie de Lucian Blaga | Traducere de Dan Duţescu |
06 feb.
„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga
| Eu nu strivesc corola de minuni a lumii şi nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină — şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micşorează, ci tremurătoare măreşte şi mai tare taina nopţii, aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare cu largi fiori de sfânt mister şi tot ce-i ne-nţeles se schimbă-n ne-nţelesuri şi mai mari sub ochii mei — căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte. |
I do not crush the petal cup of magic of the world nor do I kill with reason the mystery I meet on my way in flowers, in eyes, on lips, in graves. The light of others strangles the inexplicable spell hidden in the depth of darkness. But I who add with my own light to the magic of the world and as the moon‘s white rays not diminishing but trembling make even greater the mystery of night so I increase the shadowy horizon with wide shivers of holy mystery and everything not yet understood changes into things even less understood before my eyes because I love flowers, eyes, lips and graves. |
| Lucian Blaga | traducere de R. MacGregor-Hastie |