* pulsiune se desparte pul-si-u-ne și este un termen medical – „senzație de tracțiune într-o parte care apare în unele boli, perturbând echilibrul”; apare ca substantiv feminin cu genitiv-dativul pulsiunii și pluralul pulsiuni

! pultaceu („păstos”) este un adjectiv masculin care, anterior, nu avea formă de plural; acum are pluraul pultacei și femininul pultacee (formă comună pentru singular și plural)

! puma / pumă are două variante corecte, substantiv feminin cu genitiv-dativul pumei și pluralul pume

! pun („nume dat cartaginezilor de către romani”) este substantiv masculin cu pluralul puni

! punctaveraj are acum două forme corecte pentru despărțirea în silabe – punc-ta-ve-raj/punct-a-ve-raj; este substantiv neutru cu pluralul punctaveraje („raportul dintre punctele marcate și cele primite, care departajează doi sportivi sau două echipe aflate la egalitate de puncte”)

Verbul a (se) îngriji s-a format prin derivare cu prefixul în- de la substantivul grijă. Primul sens al verbului se referă la „a avea grijă de cineva sau de ceva, a purta de grijă cuiva”. Atunci când este trazitiv are în vedere acțiunea de „a avea grijă de sănătatea cuiva”, iar reflexivul – „a-și căuta de sănătate, a urma o cură, un tratament medical”.

Varianta reflexivă poate fi urmată și de unele determinări introduse prin prepoziția „de”, cu sensul „a-și procura ceva (din vreme), a face pregătirile necesare, a lua măsurile cuvenite din timp pentru…”, echivalent cu a se preocupa, a căuta, a vedea de (ceva).

Mai sunt folosite o serie de sinonime, destul de numeroase: a alarma, a (se) câștiga, a frământa, a (se) interesa, a intriga, a (se) îngriji, a (se) îngrijora, a (se) neliniști, a se ocupa, a socoti, a (se) speria, a (se) teme, a trata, a (se) tulbura.

Continuare »

Verbul a se consfătui a trecut definitiv în clasa reflexivelor, conform noului DOOM, care îl menționează independent de termenul de bază de la care s-a format (a sfătui) și la care trimitea, anterior, dicționarul ortografic. Cuvântul denumește acțiunea realizată de două sau mai multe persoane, de „a face schimb de sfaturi, a se sfătui împreună cu alții”, de a se consulta.

Iar acestea sunt singurele informații pe care ni le dau dicționarele despre verb. Nu că în viața de zi cu zi l-am folosi foarte des… prin urmare, pare a exista un echilibru între viața pe hârtie și viața reală a acestui cuvânt. Mai mult decât atât, se întâmplă astfel încât eu însămi nu îi cunosc decât o singură utilizare – și aceea improprie…

Continuare »

Verbul a (se) dezechilibra poate avea nuanță reflexivă și tranzitivă, vine din limba franceză (déséquilibrer) și nu are foarte multe înțelesuri, însă mi se pare mie că există, în lumea asta nouă în care trăim, o mulțime de situații în care își găsește utilizarea. Pe bună dreptate.

Înseamnă, mai întâi de toate, „a-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul, a ieși din starea de echilibru”, referindu-se la obiecte sau la poziția corpului uman. Sensul figurat poate avea în vedere pierderea judecății clare, a rațiunii.

Cealaltă accepție se referă la aspecte mai practice, cu privire la bugetul unui stat sau al unei persoane, cheltuielile întrecând veniturile, bugetul devenind astfel deficitar – „a face să nu existe sau a nu exista echilibru (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.)”.

Continuare »

Verbul a patina este – evident! – unul de sezon și are dedicate, în dicționarele explicative, două articole diferite. Primul dintre acestea se referă la sensul folosit pentru obiectele de metal oxidabil și înseamnă „a căpăta patină”, fiind sinonim cu a se învechi, a se uza. Termenul se folosește și pentru acțiunea de „a face (prin diferite procedee tehnice) ca un obiect să capete patină”.

Cel de-al doilea articol are în vedere semnificația care ne interesează în mod deosebit zilele-astea. Există – evident! – o accepție pozitivă și una negativă, una care ne place și una care nu ne place, așa cum sunt, de altfel, toate lucrurile și treburile anotimpului ăstuia! Așadar, verbul se referă la oameni („a se da pe gheață cu patinele, a practica patinajul”) sau la roțile vehiculelor („a se învârti pe loc fără să înainteze”).

Prin extindere de sens, se ajunge foarte ușor la „a nu putea să înainteze sau a aluneca, abătându-se de la direcția de înaintare”, cu referire la întreaga mașină, nu doar la roți, sau „a se deplasa prin alunecare pe o suprafață lucie”, pentru orice altă situație. Cele mai cunoscute sinonime, utilizate în funcție de cât de dorită și controlată este acțiunea, sunt a derapa și a glisa. Dar îmi place patinatul cu mașina. Nu neapărat momentul în care pierd controlul, ci momentul în care, cuminte, mașina mea se redresează și îmi demonstrează, de fiecare dată, că ne înțelegem…

Continuare »

Verbul a (se) regăsi s-a format prin derivare, cu prefixul re- de la cuvântul de bază a găsi, după modelul corespunzător din limba franceză – retrouver. Înseamnă, în primul rând, „a găsi din nou pe cineva sau ceva”, iar nuanța reflexivă se poate referi la „a se afla, a se găsi din nou în același loc, în aceeași situație, în aceeași stare ca și înainte”.

Termenul are și un sens figurat (foarte fain, de altfel), ce are în vedere acțiunea de „a se reculege, a-și veni în fire, a-și recăpăta starea sufletească obișnuită, echilibrul sufletesc (după o frământare, un zbucium)”. Dintre sinonime, în funcție de context, se pot folosi a reafla, a (se) recunoaște (în), a redescoperi, a revedea, a reveni.

Continuare »