17 dec.
Designerii sunt nişte îngeri
Şi au o sensibilitate aparte 
Rezultate
28 mart.
„The Secret of the Machines” de Rudyard Kipling
| We were taken from the ore-bed and the mine, We were melted in the furnace and the pit— We were cast and wrought and hammered to design, We were cut and filed and tooled and gauged to fit. Some water, coal, and oil is all we ask, And a thousandth of an inch to give us play: And now, if you will set us to our task, We will serve you four and twenty hours a day! |
Scoase-am fost din zăcăminte și din mine, Și topite-n gropi anume și-n cuptor – Ne-au croit, ca fără greș să ne îmbine, Meșteri fauri după planurile lor. Cerem doar unsoare, apă și cărbune, Și-un micron de joc, spre-a nu înțepeni; Și acum, de vreți la treburi a ne pune, Vă slujim din zori în zori și zi de zi! |
03 ian.
„The Convergence of the Twain” de Thomas Hardy
| (Lines on the loss of the „Titanic”) | (Pe marginea scufundării „Titanicului”) |
| In a solitude of the sea Deep from human vanity, And the Pride of Life that planned her, stilly couches she. |
În a mării singurătate, Ferit de-a oamenilor vanitate Şi de Mândria vieţii ce l-a plănuit, el zace-n adâncurile netulburate. |
| Steel chambers, late the pyres Of her salamandrine fires, Cold currents thrid, and turn to rhythmic tidal lyres. |
Prin camerele de oţel odinioară Ciudate ruguri pentru foc şi şfară, Pătrund curenţii reci şi ritmici şi le fac liră şi vioară. |
| Over the mirrors meant To glass the opulent The sea-worm crawls — grotesque, slimed, dumb, indifferent. |
Pe marile oglinzi menite Să identifice elite Foiesc vâscoase târâtoare, indiferente, mute şi pocite. |
| Jewels in joy designed To ravish the sensuous mind Lie lightless, all their sparkles bleared and black and blind. |
Bogat lucrate giuvaericale Ce gâdilau temperamente senzuale Zac fără luciu, oarbe, negre, învelite-n bale. |
| Dim moon-eyed fishes near Gaze at the gilded gear And query: „What does this vaingloriousness down here?” … |
Peşti cu vederea fumurie, Privind scumpeturile vor să ştie: „Ce caută aicea, jos, atâta fală şi trufie?” |
| Well: while was fashioning This creature of cleaving wing, The Immanent Will that stirs and urges everything |
Căci, iată,-n timp ce bardă, braţ, baros Zideau balaurului cioc tăios, Voinţa care propulsează tot ce-i sus sau jos |
| Prepared a sinister mate For her — so gaily great — A Shape of Ice, for the time far and dissociate. |
Îi pregătea un monstruos secund (La început rotund şi scund), Un chip de gheaţă pentru Timpul fără fund. |
| And as the smart ship grew In stature, grace, and hue, In shadowy silent distance grew the Iceberg too. |
Şi-odată cu giganticul vapor, Se întocmeau cu mare zor Gheţarul tenebros, tăcut şi plutitor. |
| Alien they seemed to be; No mortal eye could see The intimate welding of their later history, |
Destinul lor păruse răzleţit Şi cine ar fi bănuit Îngemănarea lor prin adevăr, istorie şi mit? |
| Or sign that they were bent By paths coincident On being anon twin halves of one august event, |
Sau că, pornind din alte mări, Îşi vor uni a lor cărări, Ca jumătăţi ale unicei, augustei întâmplări? |
| Till the Spinner of the Years Said „Now!” And each one hears, And consummation comes, and jars two hemispheres. |
Acestea, până când a zis Cel Sfânt: „Acum!” şi-al nopţii ceas s-a frânt Şi emisferele s-au întâlnit şi s-a căscat mormânt. |
| Thomas Hardy | traducere de Leon Leviţchi |
22 iun.
„Death and Doctor Hornbook” de Robert Burns
| A True Story | O poveste adevărată |
| Some books are lies frae end to end, And some great lies were never penn’d: Ev’n ministers they hae been kenn’d, In holy rapture, A rousing whid at times to vend, And nail’t wi’ Scripture. |
În cărţi minciuni îs câte vrei, Nescrise-s iarăşi multe; hei, Şi chiar şi preuţii şi ei, Cu ochii-n slăvi, Puind scriptura drept temei, Mai toarnă vălvi. |
22 apr.
„Eulogy to Shakespeare” de Ben Jonson
| To the memory of my beloved, MR. WILLIAM SHAKESPEARE: AND what he hath left us. | Întru memoria preadragului meu AUTOR Mr. WILLIAM SHAKESPEARE şi tot ce ne-a lăsat el nouă |
| To draw no envy (Shakespeare) on thy name, Am I thus ample to thy Booke, and Fame; While I confesse thy writings to be such, As neither Man, nor Muse, can praise too much. ‘Tis true, and all men’s suffrage. But these wayes Were not the paths I meant unto thy praise; For seeliest Ignorance on these may light, Which, when it sounds at best, but eccho’s right; Or blinde Affection, which doth ne’re advance The truth, but gropes, and urgeth all by chance; Or crafty Malice, might pretend this praise, And thine to ruine, where it seem’d to raise. These are, as some infamous Baud, or Whore, Should praise a Matron. What could hurt her more? But thou art proofe against them, and indeed Above th’ ill fortune of them, or the need. |
Ca să te mântui, Shakespeare, de pizmaş, Eu cărţii, faimei tale li-s chezaş. Zic, deci, că nu pot muzele, nici omul Să-ţi laude, pe cât se cade, tomul. E drept, şi toţi te preţuie. Dar vreau, Ca să te laud, alt făgaş să iau. Căci ignoranţa bate calea veche Sunând – ecou, şi-atâta – în ureche, Ori oarba prefăcătorie care Minţind slăveşte totul la-ntâmplare. Sau poate fi maliţia şireată, Slăvind făţarnic, când se surpe cată. E ca şi când o târfă-ar vrea să dea Preţ unei doamne… Hulă nu-i mai grea, Ci tu scutit de ele eşti şi peste Nevoile şi pacostele-aceste. |