Rezultate

22 aug.

„Kangaroo” de D. H. Lawrence

Delicate mother Kangaroo
Sitting up there rabbit-wise, but huge, plump-weighted,
And lifting her beautiful slender face, oh! so much more
gently and finely lined than a rabbit’s, or than a hare’s,
Lifting her face to nibble at a round white peppermint drop
which she loves, sensitive mother Kangaroo.
Gingașa mamă cangur,
Șezând ca iepuroaica, dar enormă, verticală,
Și ridicându-și botul zvelt cu grație mai multă
Ca iepurii de casă sau de câmp
Spre-a roade-o acadea ce-i place, simțitoarea mamă cangur.
Her sensitive, long, pure-bred face.
Her full antipodal eyes, so dark,
So big and quiet and remote, having watched so many
empty dawns in silent Australia.
Un chip prelung, sensibil și pur-sânge.
Ochi mari, antipodali și negri,
Tăcuți și-ndepărtați fiindcă au vegheat
Atâția zori pustii în Australia tăcută.
Her little loose hands, and drooping Victorian shoulders.
And then her great weight below the waist, her vast pale belly,
With a thin young yellow little paw hanging out, and
straggle of a long thin ear, like ribbon,
Like a funny trimming to the middle of her belly, thin
little dangle of an immature paw, and one thin ear.
Cu mâinile ei mici și strâmbe,
Cu umerii căzuți în stil victorian.
Apoi povara de sub mijloc, pântecul enorm cu-acea
Lăbuță galbenă ieșită în afară,
Urechi subțiri și lungi ca niște panglici,
Hazlii podoabe pentru pântec,
Ureche-ciucure și labă-franj.
Her belly, her big haunches
And, in addition, the great muscular python-stretch of her tail.
Un pântec mare, coapse mari
Și-o coadă mare, mușchiuloasă, de piton.
There, she shan’t have any more peppermint drops.
So she wistfully, sensitively sniffs the air, and then turns,
goes off in slow sad leaps
On the long flat skis of her legs,
Steered and propelled by that steel-strong snake of a tail.
I-ajung atâtea acadele mentolate.
Miroase pofticios, adulmecă, se-ntoarce
Și pleacă-n salturi triste și încete
Peste schiurile lungi și plate,
Și coada ei șerpească de oțel
O-mpinge și-o cârmește.
Stops again, half turns, inquisitive to look back.
While something stirs quickly in her belly, and a lean little
face comes out, as from a window,
Peaked and a bit dismayed,
Only to disappear again quickly away from the sight of the
world, to snuggle down in the warmth,
Leaving the trail of a different paw hanging out.
Stă iar, privește curioasă îndărăt.
Iar între timp ceva zvâcnește-n pântecele ei.
Ca dintr-un geam răsare-un chip firav,
Cam ofilit, cam speriat,
Apoi de lume se ascunde, grabnic, în culcuș,
Lăsând afară-un capăt de lăbuță.
Still she watches with eternal, cocked wistfulness!
How full her eyes are, like the full, fathomless, shining
eyes of an Australian black-boy
Who has been lost so many centuries on the margins of existence!
She watches with insatiable wistfulness.
Untold centuries of watching for something to come,
For a new signal from life, in that silent lost land of the South.
Ea stă mereu de veghe, cu ciulită grijă!
I-s ochii larg deschiși, ca ochii lucitori și fără fund
Ai oacheșului băiețaș australian,
Pierdut de-atâtea veacuri la fruntariile vieții!
În emisfera boreală, viața
Dă iama prin văzduh sau lunecă sub vânt
Where nothing bites but insects and snakes and the sun, small life.
Where no bull roared, no cow ever lowed, no stag cried,
no leopard screeched, no lion coughed, no dog barked,
But all was silent save for parrots occasionally, in the haunted blue bush.
Ca mânjii nestruniți, sau cerbii pe ponor, sau iepurii cu coada retezată;
Altfel, șarjează orizontul pe orizontală
Ca taurii, bizonii sau mistreții.
Doar șoarecii, sobolii, șobolanii, castorii și urșii
Se sprijin de buricul globului cu burta
Sau broaștele, sărind, vor centru-i să-l găsească.
Wistfully watching, with wonderful liquid eyes.
And all her weight, all her blood, dropping sackwise down
towards the earth’s centre,
And the live little-one taking in its paw at the door of her belly.
Dar când femela cangur, galbenă, antipodală,
Stă-n capul oaselor, cine-o clintește?
E ca un strop de plumb care-a atins pământul.
Căderea unui picur,
Chemarea către-n jos.
Mai densă decât broaștele cu sânge rece.
D. H. Lawrence traducere de Leon Levițchi

28 dec.

Ciorbă de burtă

Burt Lancaster sau Burt Reynolds? :))

11 mart.

a (se) umple

Verbul a (se) umple are o mulţime de semnificaţii, fie ele proprii, fie figurate. Sensul general se referă la „a face ca un recipient, o cavitate etc. să fie pline (până la limită)”, dar prin extindere de sens termenul poate avea în vedere chiar şi acţiunea de „a face să conţină o cantitate oarecare din ceva”. Termenul se mai poate referi şi la a ocupa ori a acoperi o suprafaţă, o întindere – se umple grădina de flori, pământul de iarbă, cerul de stele.

Verbul se foloseşte şi în domeniul gastronomic – „a introduce într-un înveliş de aluat, de carne, de legume etc. un preparat culinar (tocat), pentru a pregăti anumite mâncăruri”. Tot legat de bucătărie aş menţiona şi expresia a umple borş (adică a pune la fermentat tărâţe amestecate cu drojdie şi apă clocotită), ori cea care are în vedere hrănirea cu asupra de măsură – a-şi umple burta/pântecele.

Continuare »

02 ian.

„Fra Lippo Lippi” de Robert Browning

I am poor brother Lippo, by your leave!
You need not clap your torches to my face.
Zooks, what‘s to blame? you think you see a monk!
What, ‘tis past midnight, and you go the rounds,
And here you catch me at an alley‘s end
Where sportive ladies leave their doors ajar?
The Carmine‘s my cloister: hunt it up,
Do,‒harry out, if you must show your zeal,
Whatever rat, there, haps on his wrong hole,
And nip each softling of a wee white mouse,
Weke, weke, that‘s crept to keep him company!
Aha, you know your betters! Then, you‘ll take
Your hand away that‘s fiddling on my throat,
And please to know me likewise. Who am I?
Îngăduiţi! sunt bietul frate Lippo!
Nu-mi scoateţi ochii cu aceste torţe!
Ce naiba! Nu arăt eu a călugăr?
Cum? E trecut de miezul nopţii
Şi voi vă faceţi rondul şi m-aţi prins
Aici, la capătul aleii unde uşa
O las‘ crăpată fetele sprinţare?
Sunt din Carmine. ‒ Scotociţi, dar ‒ hai!
De vreţi să v-arătaţi zeloşi, stârpiţi
Orice guzgan ieşit din vizuină
Şi gâtuiţi ‒ chiţ! ‒ şoricelul alb
Deprins cu-asemenea tovărăşie!
Aha! Ţi-e teamă de superiori?
Atunci ia mâna de pe beregată,
Că nu e scripcă şi ‒ să mă prezint.


Continuare »

24 ian.

a cotiza

Verbul a cotiza îşi stabileşte sensurile de bază în două direcţii principale. Înseamnă pe de o parte „a plăti o cotă-parte, o cotizaţie”, adică o sumă fixă achitată periodic de către membrii unei organizaţii sau ai unei asociaţii. Pe de altă parte, sensul reflexiv (rar folosit) presupune uniunea, efortul conjugat, pentru a participa la o cheltuială comună, iar substantivul cotizaţie desemnează, prin extindere de sens, orice contribuţie bănească la acest fel de aranjamente.

Dincolo de paginile dicţionarului, cuvântul are un sens conotativ extrem de neplăcut, ca de altfel toate lucrurile care vorbesc de dare de bani în viaţa omului. Însă acesta, mai mult ca altele, îşi pierde orice valenţe binevoitoare, pentru că se asociază, obligatoriu, cu „vrei – dai! nu dai – nu ai!” care atât de rău ne distorsionează, nouă românilor, pespectiva asupra lucrurilor. Am ajuns să fim convinşi de faptul că vorba aceasta ne e suficientă pentru a rezolva toate problemele care par peste puterile noastre. Nu eşti în stare să-ţi iei examenele – cotizezi şi se rezolvă; nu se uită niciun doctor la tine – un plic în buzunar face minuni; ai vreo idee pe care o consideri valoroasă, dar nimeni nu se opreşte s-o analizeze – banul îţi cumpără toată atenţia de care ai nevoie.

Continuare »

12 sept.

Perle: Reproducerea

Pentru că se tot întâmplă ca oamenii pur şi simplu să moară, trebuie să apară alţii. Asta este copulaţia. Însă oamenii nu dorm, ci lucrează cu inima, penisul şi vaginul din greu. Eu i-am văzut pe părinţii mei în camera de zi când copulau. Tata icnea îngrozitor şi mama a urlat, însă deocamdată niciunul dintre noi n-a murit. Însă poate că doar au exersat, fiindcă bunica e deja destul de bătrână.

Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro