Verbul a asasina a ajuns la noi din limba franceză (termenul este assassiner) şi are două sensuri importante, primul dintre acestea fiind cel propriu – „a omorî pe cineva cu premeditare, a comite un asasinat”. Sensul figurat (în registrul familiar) este aproape distractiv, prin contrast. Înseamnă „a plictisi în cel mai înalt grad, a enerva, a obosi pe cineva cu insistenţele, a importuna foarte”.

Aşa cum se observă la prima vedere, sinonimele ce apar foarte des utilizate sunt a omorî (deja menţionat în definiţie) şi a ucide. Dar lucrurile sunt mai complicate de atât, pentru că, spre deosebire de acestea, asasinatul presupune un plan ce trebuie pus în practică mişeleşte, prin surprindere, şi pare a avea, de asemenea, o miză importantă, de obicei politică sau religioasă.

Continuare »

* om-sandvici/om-sendviș este substantiv masculin nou, cu pluralul oameni-sandvici/oameni-sendviș

! omucid funcționează în registrul arhaic și are două valori: substantiv masculin cu pluralul omucizi (ucigași) și substantiv neutru cu pluralul omuciduri (asasinate); cuvintele au și două variante corecte pentru despărțirea în silabe: o-mu-cid/om-u-cid. Din aceeași familie lexicală, este menționat și substantivul feminin !omucidere – construit după modelul conversiunilor din infinitivul lung al verbului (pentru acesta nu există verb corespunzător); are genitiv-dativul omuciderii și pluralul omucideri.

! omucigaș este substantiv masculin cu pluralul omucigași. Are un echivalent feminin, !omucigașă cu genitiv-dativul omucigașei și pluralul omucigașe, ambii termeni având ca modificare aceeași acceptare a dublei silabații.

* onanistă apare ca noutate (corespondent al lui onanist), substantiv feminin cu genitiv-dativul onanistei și pluralul onaniste

! a onănăi e regionalism (sinonim cu a fonfăi, a fârnâi), verb rămas cu o singură formă pentru fiecare mod timp: indicativul prezent eu onănăi (nu onănăiesc, așa cum se folosea anterior), tu onănăi, el onănăie (dispare forma paralelă onănăiește), imperfect el onănăia, conjunctiv prezent el să onănăie

Verbul a achita este un neologism venit din limba franceză – acquitter, care are atât valoarea tranzitivă, cât și reflexivă. Primul sens consemnat de dicționare se referă la „a declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată; a scoate din culpă”, sinonim cu a absolvi sau cu învechitul a slobozi.

Cea de-a doua semnificație înseamnă „a (-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală”, una dintre expresiile cel mai des folosite fiind a se achita de ceva (adică „a-și îndeplini o obligație, a duce la bun sfârșit o sarcină”). Sinonimele sunt foarte interesante, relația de echivalență stabilindu-se mai ales în registrul figurat, unele fiind surprinzător de apropiate. Cu privire la o datorie bănească, la o obligație morală sau materială etc. se utilizează a plăti, a onora, a exoflisi (grecesc), chiar a lichida, iar argotic (sau familiar), termenul poate semnifica a asasina, a omorî, a ucide, a suprima.

Continuare »

Verbul a (se) găti are mai mult sensuri, care mie mi se par extrem de diferite. Termenul pare a fi un derivat al lui „gata”, conform albanezului gatit. Primul dintre acestea se referă la „a (se) îmbrăca frumos; a face să devină (mai) frumos, adaugând elemente decorative”.

Extrem de expresive mi se pare sinonimele, mai ales regionalismele și arhaismele echivalente: a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) împodobi, a înfrumuseța, a orna, a ornamenta, a pavoaza, a (se) dichisi, a (se) spilcui, a (se) sclivisi, a (se) drege, a (se) moța, a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, a (se) câștiga, a (se) pădăi, a (se) puțui, a (se) puțului, a (se) schili, a (se) stoli, a (se) stolisi.

Continuare »

Verbul a ucide vine din limba latină – occidere/uccidere – şi înseamnă „a pricinui moartea unei fiinţe, a lipsi de viaţă (premeditat sau din întâmplare)”, termenul fiind sinonim cu a omorî, a asasina, a răpune. Foarte rar, se foloseşte cu valoare reflexivă, fiind echivalent al lui a se sinucide, a-şi face seama. Sensul figurat pare a fi foarte interesant, referindu-se la a distruge (moraliceşte), a nimici, a desfiinţa.

Există şi o serie de utilizări regionale ale verbului, situaţie în care înseamnă „a snopi în bătaie, a (se) bate foarte tare, a (se) lovi rău”, a zdrobi, a sfărâma, a stâlci, a tăbăci, a făcălui. Foarte interesante sunt compusele formate de la acest verb, majoritatea referindu-se la cel pe care, conform unui tabú adânc înrădăcinat în mentalul popular, nu trebuie să-l numeşti niciodată: ucigă-l-crucea sau ucigă-l-toaca (considerate, amândouă, substantive masculine).

Continuare »

Verbul a (se) săvârşi face parte dintre acelea care mie mi se par tare frumos sunătoare. Primul lui sens, cel actual, se lămureşte prin sinonimia cu a face, a înfăptui, a îndeplini – adică „a face să aibă loc, a transforma în fapt”, având uneori şi conotaţie negativă, echivalentă cu a comite. Celelalte două sensuri ale termenului sunt considerate învechite şi regionale, însemnând – pe de o parte – „a duce ceva la bun sfârşit, a termina cu bine”, iar atunci când are valoare reflexivă chiar a muri.

Mulţimea de verbe echivalente regăsite în dicţionarele de sinonime m-a luat complet pe nepregătite; sunt multe şi extrem de variate, referindu-se la tot felul de sfârşituri şi la tot soiul de situaţii. Le înşir aici, fără a le diferenţia după semnificaţie şi înrudiri: a alcătui, a asasina, a celebra, a comite, a compune, a constitui, a deceda, a dispărea, a (se) duce, a executa, a forma, a isprăvi, a încheia, a muri, a oficia, a omorî, a pieri, a prăpădi, a realiza, a răposa, a sfârşi, a (se) stinge, a sucomba, a suprima, a termina, a ucide…

Continuare »