Rămaşi fără coadă

* lustrație este substantiv feminin, se desparte lus-tra-ți-e, se articulează lustrația și are genitiv-dativul lustrației / unei lustrații; termenul are o accepție veche („rit roman de purificare”) și una modernă („perioadă în care unui fost demnitar comunist i se interzice accesul la unele funcții în stat”)

! lustru este sinonim al lui „strălucire”, substantiv neutru ce se articulează lustrul

! m – litera se citește em/me/mî, fiind fie substantiv masculin, fie substantiv neutru; pluralul are două forme – m/m-uri. Apare ca noutate *m – sunet, care se citește mî și este substantiv masculin cu pluralul m.

* Maastricht (oraș) se pronunță mastriht și se desparte Maas-tricht; este substantiv propriu neutru

! macairodus îți schimbă despărțirea în silabe – ma-cai-ro-dus și primește formă de plural – macairoduși; este „animal carnivor fosil din familia felidelor, cu caninii foarte dezvoltați, care a trăit din pliocen până la sfârșitul cuaternarului”

* cafea espresso este un termen nou, pe care DOOM-ul îl indică drept un compus dintr-un substantiv feminin şi unul neutru. Din aceeaşi familie, o altă modalitate de a ne trezi dimineaţa: *cafea filtru – de asemenea un compus (feminin + neutru). La acestea se adaugă termenii păstraţi din franceza de origine, precum *café-concert (cert se pronunţă ser) – substantiv neutru care denumeşte un program artistic cu „muzică instrumentală de largă accesibilitate (executată într-un restaurant)”, sau *café-frappé – substantiv neutru care dă numele „cafelei reci cu îngheţată, frişcă (şi alcool)”, cu articularea café-frappé-ul şi pluralul café-frappé-uri. Şi dacă tot suntem aici, să precizăm faptul că verbul corespunzător – !a se cafeli – trece în clasa reflexivelor.

* caft e un termen familiar, substantiv neutru cu pluralul cáfturi; cuvântul este, conform dicţionarelor care înregistrează termenii argotici, sinonim cu „bătaie, încăierare”

* Caiafa apare între substantivele proprii precizate de noua normă, reprezentând numele unui personaj biblic

* caiet-program funcţionează ca substantiv neutru cu pluralul caiete-program

! caimacam-aga trece în categoria substantivelor variabile; se articulează caimacam-agaua, are genitiv-dativul caimacam-agalei şi pluralul caimacam-agale

Verbul a (se) pedestri este un termen învechit, derivat al lui pedestru („care merge, care călătorește pe jos” – astăzi rar). Înseamnă „ a descăleca, a merge pe jos”, cu o nuanță interesantă – „a descăleca pentru a merge pe jos”, putându-se referi și la o acțiune forțată a cuiva de „a face, a sili să descalece, să rămână pe jos”. Nu insist mai mult, pentru că nici dicționarele nu fac asta, destul a spune că a fost o surpriză să aflu că există.

Așa cum i se întâmplă oricărui voinic (ori voinice) care are armăsar de poveste, uneori rămâne omu’ fără mijloc de transport personal. Ba se-mbolnăvește, ba îi cade vreo potcoavă, ba îi cad dinții și trebuie dat la ramblă. Orișicum ar fi, necazurile nu vin niciodată singure, mai ales când rămâi, exact când ai vrea să fii teribil de eficient, taman fără mijloace rapide de a te mișca. Adică fără cai. Putere.

Am pățit de câteva ori asta, cu mașina cea veche. Și am pățit iară, când am dat mașina veche, ca să-mi iau alta nouă. Care, apropo, e grozavă! Dar nu despre asta vreau să vă spun acum, ci despre perioadele mele de pedestru, care, la început, erau groaznic de frustrante, însă au devenit, în timp, o reală plăcere. (Bine, poate și de unde mi-am luat casă lângă serviciu, ceea ce în București e o adevărată binecuvântare – dar nu-mi stricați demonstrația cu explicații logice!)

Am găsit, astfel, timp să merg pe jos până la școală – să fac, prin urmare, mișcare; să cunosc mai bine cartierul în care trăiesc – și să-i admir casele și liniștea (incredibilă pentru zona asta!); să mă bucur de cerul senin, chiar și de orice picătură de ploaie – știu, e cam poetică partea asta, dar mie ajunseseră să-mi lipsească plimbările, pur și simplu!

Cred că, până la urmă, și lipsa vitezei – viteză fără de care avem impresia că n-am putea trăi și care ne-a devenit o a doua natură – este o lecție pe care oricine (mai ales orice „cavaler”) ar trebui să o învețe, căci e bine a te pedestri din când în când. Ca să-ți amintești cum să-ți sincronizezi bătăile inimii cu pașii. Și invers.

Verbul a eșapa – mai întâi de toate – există! În fine, DOOM2 nu-l mai recunoaște, dar în vechiul Dicționar Ortografic era menționat, iar câteva dicționare de după 2000 îl amintesc încă.

Vine din limba franceză – échapper, având, direct de acolo, două sensuri învechite: a scăpa și a se salva. Altfel, termenul se folosește – rar, e adevărat – despre gazele arse dintr-un motor cu ardere internă, fiind sinonim cu a ieși, în acest caz.

Continuare »