25 feb.
Cadavru
Dacă-l găseau viu, era ştirea anului 
Rezultate
13 dec.
„Remembrance” de Emily Bronte
| Cold in the earth—and the deep snow piled above thee, Far, far removed, cold in the dreary grave! Have I forgot, my only Love, to love thee, Severed at last by Time’s all-severing wave? |
Dormi în pământ, sub nea, dormi în neştire; în rece groapă dormi, pe cellalt mal. Au te-am uitat, tu, singura-mi iubire, de care mă desparte-al vremii val? |
16 aug.
„Lucifer in Starlight” de George Meredith
| On a starred night Prince Lucifer uprose. Tired of his dark dominion swung the fiend Above the rolling ball in cloud part screened, Where sinners hugged their spectre of repose. |
Prin aştri, noaptea, Lucifer suia. Scârbit de schiptru-i, se rotea Cel-Rău Între pământ şi cer, prin sumbrul tău; Jos, omul cuipeş umbra-i săruta – |
| Poor prey to his hot fit of pride were those. And now upon his western wing he leaned, Now his huge bulk o’er Afric’s sands careened, Now the black planet shadowed Arctic snows. |
Sărman prinos trufaşului călău… Când către veste cârmea cu aripa, Când, stins planet, gonea spre Africa Sau arctice zăpezi. – Hăt sus, în hău |
| Soaring through wider zones that pricked his scars With memory of the old revolt from Awe, He reached a middle height, and at the stars, Which are the brain of heaven, he looked, and sank. Around the ancient track marched, rank on rank, The army of unalterable law. |
Zvâcnind, şi-aduse-aminte ce răni grele Îl ard de când vru LUI să-i pună stavili, Şi către-al nopţii creier, către stele Privind… se scufundă. – Pe vechi făgaşe, În strânse rânduri-rânduri uriaşe, Păşea oştirea neclintitei pravili. |
| George Meredith | traducere de Tudor Dorin |
14 dec.
„The Cloud” de Percy Bysshe Shelley
| I bring fresh showers for the thirsting flowers, From the seas and the streams; I bear light shade for the leaves when laid In their noonday dreams. From my wings are shaken the dews that waken The sweet buds every one, When rocked to rest on their mother’s breast, As she dances about the sun. I wield the flail of the lashing hail, And whiten the green plains under, And then again I dissolve it in rain, And laugh as I pass in thunder. |
Eu aduc stropi reci de ploaie de pe mări şi din pâraie Florile ce-nsetoşează; Eu adun umbrarul des pentru frunzele ce-şi ţes Vis de ploaie la amiază. De pe vălul meu ceresc spulber roua să trezesc, Rând pe rând, boboci de floare Când, la sânu-i, maica lor stă să-i legene uşor În rotirea ei sub soare. Cu-mblăciul meu vânjos eu zvârl grindina în jos Şi-nălbesc câmpia verde Şi când aspra ei bătaie se preschimbă iar în ploaie, Râsu-n tunet mi se pierde. |
11 nov.
„Ode to Himself” de Ben Jonson
| Come leave the loathéd stage, And the more loathsome age, Where pride and impudence in faction knit Usurp the chair of wit, Indicting and arraigning, every day, Something they call a play. Let their fastidious, vain Commission of the brain Run on, and rage, sweat, censure, and condemn: They were not made for thee, less thou for them. |
Urâta scenă tu o lasă – Şi epoca – mai urâcioasă! Trufia s-a-nţeles cu impostura Să-nlăture cultura, Tunând şi fulgerând mult prea adese ’Mpotriva unor „piese”. Ce dacă jalnica lor minte Te foarfecă, asudă, minte, Dă-n gropi? N-au fost făcuţi ei pentru tine, Dar nici tu pentru dumnealor, vezi bine! |
26 nov.
„Rondelul meu” de Alexandru Macedonski
| Când am fost ură am fost mare, Dar, astăzi, cu desăvârşire Sunt mare, că mă simt iubire, Sunt mare, căci mă simt uitare. |
When I was hatred I was great, While I, today, all things above, Am great – great for I feel I’m love, Great for with Lethe I share the fate. |
| Eşti mare când n-ai îndurare, Dar te ridici mai sus de fire Când ţi-este inima iubire, Când ţi-este sufletul iertare. |
Yes, mercilessness makes you great, But high you fly, high like a dove When nothing is your heart but love, When mercy does your soul elate. |
| Ştiu: toate sunt o-ndurerare, Prin viaţă trecem în neştire, Dar mângâierea e-n iubire, De-ar fi restriştea cât de mare, Şi înălţarea e-n iertare. |
I know: all things bear sorrow’s weight, Through life in ignorance we rove, But every solace is in love, And even if distress be great, Elation is: forgive, forget. |
| Alexandru Macedonski | traducere de Dan Duţescu |