În perioada 12 iulie – 2 august 2009, Institutul Cultural Român organizează cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească în cetatea transilvană de secol XII – Braşov. Spaţiu multicultural, Braşovul (Corona, Kronstradt, Brassó) are renumele unui mare centru comercial medieval, dar şi al unui „bastion“ cultural şi academic, precum şi al locului în care a izbucnit scânteia primelor revolte anticomuniste româneşti.

Programul este organizat în parteneriat cu Facultatea de Litere a Universităţii „Transilvania“ din Braşov, Muzeul „Casa Mureşenilor“, Grupul de Iniţiativă Locală „Corona“, Biblioteca Judeţeană Braşov.

Continuare »

Institutul Cultural Român organizează cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească în Braşov, cetatea transilvană de secol XII. Spaţiu multicultural, Braşovul (Corona, Kronstradt, Brassó) are renumele unui mare centru comercial medieval, dar şi al unui „bastion” cultural şi academic.

Programul este organizat în parteneriat cu Facultatea de Litere a Universităţii Transilvania din Braşov, Muzeul „Casa Mureşenilor”, Grupul de Iniţiativă Locală „Coron”, Opera din Braşov.

Continuare »

Potrivit „Raportului asupra calităţii limbii române din audiovizual”, pleonasmele şi clişeele reprezintă cele mai dese greşeli de limbaj din audiovizualul românesc. Un al doilea raport, pe ace­eaşi temă, va fi prezentat până la sfârşitul acestui an.

Pentru realizarea „Raportului asupra calităţii limbii române din audiovizual”, iniţiativă a CNA în par­te­neriat cu Institutul de lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan-Al.Rosetti”, au fost monitorizate şase posturi de radio – Radio România Actualităţi, Kiss FM, Europa FM, Pro FM, Radio 21, Radio InfoPro – şi 12 posturi de televiziune – Antena 1, TVR 1, Pro TV, Realitatea TV, Acasă TV, Prima TV, TVR 2, TVR Cultural, Naţional TV, Antena 3, B1 TV şi OTV. Rezultatele cercetării au re­levat faptul că jurnaliştii din audiovizualul românesc faultează des limba română. Şi chiar dacă unele erori nu se constituie în greşeli grave, ci doar în alegeri neinspirate, există şi altele elementare care pot fi considerate semne ale lipsei de educaţie şi de cultură.

Articolul integral din Jurnalul Naţional…

„sal! c faci?”, „k! u?”, „prin zona”, „n vdm l un suc, pls! am o veste…”, „c?”, „rbk l-a inselat p ady cu una!”, „lol! toata lumea stie… k d obicei, u afli ultima!”. De nedescifrat? Pentru necunoscători este un limbaj cam greu de înţeles. Pentru tinerii zilei de astăzi este limba română folosită pe messenger. Majoritatea tinerilor, mai ales a celor de liceu, petrec tot mai mult timp în realitatea virtuală, chat-uind (vorbind) cu prietenii, în defavoarea şcolii şi a altor activităţi.

Articolul integral din Gândul…

Ştiţi probabil că Elveţia are un amestec lingvistic şi cultural rar întâlnit. Dar chiar şi în acest context, mica localitate Bivio, un sat din cantonul elveţian Graubünden, este surprinzătoare. Merită titlul de cea mai mare curiozitate lingvistică din Europa.

Populaţia din Bivio abia dacă ajunge la 200 de locuitori, fără să-i punem la socoteală pe câţiva străini. Totuşi, locuitorii vorbesc trei limbi şi câteva dialecte.

Continuare »

Cel mai vechi dicţionar cunoscut datează din anul 600 î.Ch., a fost găsit în Mesopotamia şi e scris în akadiana (limba folosită de asirieni şi de babilonieni).

Cel mai vechi dicţionar explicativ pentru limba engleză datează de la 1604 („A Table Alphabeticall” de Robert Cawdrey), iar dicţionare importante, cum ar fi cel publicat de lexicologul american Noah Webster în 1828, mai trezesc interesul şi astăzi.

Preocupările de elaborare a unui dicţionar al limbii române au fost mai târzii, apărând prin secolul al XVIII-lea. Samuil Micu a întocmit, spre 1800, „Dicţionarium Valachico-Latinum”, pe care autorul l-a lansat într-un prospect din 1806, ca urmând să apară la Tipografia din Buda. Din păcate, autorul a murit în acelaşi an şi tipărirea s-a sistat. La scurtă vreme, tipografia primeşte un alt material lexical, pentru un dicţionar în patru limbi (româno-latino-maghiaro-german), al cărui autor era protopopul Vasile Coloşi. El se adaugă la materialul lui Samuil Micu şi constituie o serioasă premisă pentru redimensionarea dicţionarului. În 1825 a apărut „Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemţescu”, lucrare cunoscută ca „Lexiconul de la Buda”, cu aproximativ 10.000 de termeni.

De asemenea, Petru Maior a fost unul dintre învăţaţii transilvăneni care s-a ocupat în mod special de ortografie şi a tipărit o lucrare în acest sens: „Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi”, apărută la Buda, în 1819 (reprodusă şi în „Lexiconul de la Buda”).

Primul dicţionar explicativ complet al limbii române este „Condica limbii româneşti”, elaborat de Iordache Golescu şi terminat în 1832. Este un dicţionar explicativ, enciclopedic şi etimologic, rămas până astăzi în manuscris. Autorul a lucrat la el circa 30 de ani, dovedind vaste cunoştinţe.

Continuare »