Ştiţi probabil că Elveţia are un amestec lingvistic şi cultural rar întâlnit. Dar chiar şi în acest context, mica localitate Bivio, un sat din cantonul elveţian Graubünden, este surprinzătoare. Merită titlul de cea mai mare curiozitate lingvistică din Europa.

Populaţia din Bivio abia dacă ajunge la 200 de locuitori, fără să-i punem la socoteală pe câţiva străini. Totuşi, locuitorii vorbesc trei limbi şi câteva dialecte.

Un sfert vorbesc italiana, o cincime vorbesc retoromana, în vreme ce majoritatea vorbesc o varietate de germană. Uimitor este că toţi par să se înţeleagă unii cu alţii. La magazin fiecare îşi vorbeşte limba maternă şi primesc restul corect. Sunt foarte bine pregătiţi, la grădiniţă vorbesc joia italiană şi surmirană, un dialect retoroman, restul săptămânii copiii alternând cele două limbi, dar la locul de joacă domină dialectul german bündnerdeutsch. Duminicile merg la biserica catolică, unde preotul predică în schwyzerdütsch, ori la cea protestantă unde germana e la ordinea zilei. Unii locuitori cunosc până la 7 limbi şi dialecte!

Bivio înseamnă bifurcaţie sau răspântie de drum. Aici legiunile romane îşi odihneau caii înainte să traverseze marile trecători din Alpi, Julier şi Septimer. La o altitudine de 1932 de metri, Bivio a fost dintotdeauna un loc mitic şi mereu izolat. Asta explică de ce este o relicvă multilingvistică, pe care lingviştii o consideră că a fost regulă pentru cea mai mare parte a istoriei umanităţii.

Însă aceste zile cu statut de relicvă s-ar putea să fie numărate. Proporţia de vorbitori de germană elveţiană din sat creşte şi începând cu 2012, engleza este predată în şcoala primară. Aşa că dacă sunteţi curioşi să vedeţi cum stăteau lucrurile acolo, acum e momentul să mergeţi. Dar lăsaţi globalizarea acasă.

Înainte de Revoluţia Franceză, în cantonul Graubünden, limba administraţiei Ligii Raetiane era germana. Din 1794 constituţia cantonală a recunoscut patru limbi cantonale: germana, italiana şi alte două varietăţi de retoromană, deşi în practică germana le-a dominat pe celelalte trei. Din 1880 până în prezent a recunoscut trei limbi cantonale: germana, italiana şi retoromana (Art. 50, ulterior devenit Art. 46). Art. 116 revizuit al Constituţiei Federale ar trebui să schimbe predominanţa curentă a germanei – de exemplu, tribunalul cantonal şi legile acestuia. Deoarece capitala cantonului, Chur, este germanofonă, întăreşte dominanţa limbii germane în tot cantonul. Spre deosebire de situaţia din comunităţile francofone şi germane, locuitorii vorbitori de retoromană din Graubünden sunt obligaţi să înveţe germană, în forma standard şi dialect, dacă vor să se bucure de oportunităţile profesionale pe care le au compatrioţii lor germanofoni.