În limba engleză, există două verbe pentru „a face”: „to do” și „to make„. În teorie, diferența semantică consacrată dintre ele ține de tipul concret sau abstract al acțiunii descrise. Astfel, „to do” este folosit pentru acțiuni abstracte („I am doing my homework.”), iar „to make„, pentru acțiuni concrete, chiar manufacturiere („I am making myself some tea.”).

În practică, însă, lucrurile nu sunt atât de simple. Această distincție, atât de pedagogică de cele mai multe ori, nu are mare legătură cu realitatea idiomatică a limbii engleze. Din această cauză, există excepții la tot pasul.

I. Verbul „to make” pentru acțiuni abstracte:

to make haste = a se grăbi
to make progress = a progresa
to make a mistake = a greși
to make a splash = a face senzație

II. Verbul „to do” pentru acțiuni concrete:

to do one’s hair = a-și face părul / a se coafa
to do one’s fingernails = a-și face unghiile
to do battle = a se lupta (în sensul precis de a intra într-un conflict cu cineva)
to do = a omorî (sens argotic)