31 ian.
„The World’s a Stage” de Hilaire Belloc
| The world’s a stage. The trifling entrance fee Is paid (by proxy) to the registrar. The Orchestra is very loud and free But plays no music in particular. They do not print a programme, that I know. The cast is large. There isn’t any plot. The acting of the piece is far below The very worst of modernistic rot. The only part about it I enjoy Is what was called in English the Foyay. There will I stand apart awhile and toy With thought, and set my cigarette alight; And then — without returning to the play — On with my coat and out into the night. |
Lumea-i o scenă. Taxa de intrare, Un fleac, o verși (prin mandatar) la primărie. Orchestra cântă-n legea ei, și tare, Dar nu încheagă, nicio melodie. Program nu se împarte. Numeroasă E distribuția. Plot nu există. Realizarea-i chiar mai nebuloasă Decât o inepție modernistă. Unicul punct în stare să m-amuze Este foyer-ul (cum ziceam pe vremuri). Acolo, c-o țigare între buze, Stând solitar, confecționez panseuri. Și-apoi – renunț la locul meu (nr. 7), Îmi iau raglanul și mă pierd în noapte. |
Hilaire Belloc | traducere de Dan Duțescu |