27 ian.
„Meeting” de George Crabbe
| My Damon was the first to wake The gentle flame that cannot die; My Damon is the last to take The faithful bosom’s softest sigh: The life between is nothing worth, O cast it from thy thought away! Think of the day that gave it birth, And this its sweet returning day. |
Damon al meu a-ncins întâi Un jar ce n-am cum să-mi alin, Din sufletul supus tot lui Îi las şi ultimul suspin. O, anii seci de mai nainte, În gând nu ni-i vom mai trezi! Doar prima zi tu ţine-o minte, Şi-a revederii dulce zi. |
| Buried be all that has been done, Or say that naught is done amiss; For who the dangerous path can shun In such bewildering world as this? But love can every fault forgive, Or with a tender look reprove; And now let naught in memory live But that we meet, and that we love. |
Ce-a fost cândva, azi e-n mormânt; Sau zic: nu-i nimeni culpeş… Oare Căi numai drepte unde sunt În astă lume-amăgitoare? Dar ierţi orice dacă iubeşti, Sau, ne mustrăm din ochi, blajin; Şi-acum atât să-ţi aminteşti: Că ne-ntâlnim, că ne iubim… |
| George Crabbe | traducere de Tudor Dorin |