31 iul.
„Sonet LVII” de William Shakespeare
| Being your slave, what should I do but tend, Upon the hours and times of your desire? I have no precious time at all to spend Nor services to do, till you require. |
Sunt sclavul tău, slujindu-ţi, se cuvine pândindu-ţi toana să-ţi răsar în cale; n-am timp trăit de-a-ntregul pentru mine şi nici dorinţe n-am. Doar pe ale tale. |
| Nor dare I chide the world-without-end hour Whilst I, my sovereign, watch the clock for you Nor think the bitterness of absence sour When you have bid your servant once adieu… |
Nu mustru ora lunecând din lume când, domn al meu, mi-ai dat în pază ceasul şi depărtările le uit anume când sclavul îl cinsteşti cu bun-rămasul… |
| Nor dare I question with my jealous thought Where you may be, or your affairs suppose, But like a sad slave stay and think of naught save, where you are, how happy you make those… |
N-am să cutez, gelos, să-ntreb cu teamă pe unde mergi ci, robul tău, mă nărui în întristare, dar, de bună seamă ferice-s cei cărora ziua-ţi dărui… |
| So true a fool is love that in your will, Though you do anything, he thinks no ill. |
Dar dragostea ce-ţi port nu vede, tâmpă, nimic din ce cu tine se întâmplă. |
| William Shakespeare | traducere de Gheorghe Tomozei |