19 mai
When I consider everything that grows
Holds in perfection but a little moment,
That this huge stage presenteth naught but shows
Whereon the stars in secret influence comment; |
Când ştiu că tot ce-n juru-ne viiază
este desăvârşit numai o clipă,
că tot ce-n scena vieţii se aşază
e-nrâurit de-a stelelor risipă; |
When I perceive that men as plants increase,
Cheered and checked even by the selfsame sky;
Vaunt in their youthful sap, at height decrease,
And wear their brave state out of memory; |
când oamenii, puiţi ca iarba-n lume,
îi văd slujiţi şi stinşi de-o stea avară
ce-i micşorează când ajung pe culme,
zvârlindu-i din memorie afară; |
Then the conceit of this inconstant stay
Sets you most rich in youth before my sight,
Where wasteful time debateth with decay
To change your day of youth to sullied night; |
văzând în toate-un nestatornic tremur,
vederii mele, umbra ta-mi ajungă
mereu întinerind sub crug de vremuri
ce-ar vrea să schimbe ziua-n noapte lungă… |
And all in war with Time for love of you,
As he takes from you, I engraft you new. |
Cu timpul ce te fură duc război
şi tot ce fură eu ţi-ntorc ‘napoi… |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
28 apr.
Where art thou, muse, that thou forget’st so long
To speak of that which gives thee all thy might?
Spend’st thou thy fury on some worthless song,
Dark’ning thy power to lend base subjects light? |
Unde eşti, muză? Ai uitat pesemne
să-l cânţi pe cel ce-ţi dăruieşte vlaga,
te-nverşunezi în cântece nedemne,
măruntelor chemări le dai întreaga |
Return, forgetful muse, and straight redeem
In gentle numbers time so idly spent;
Sing to the ear that doth thy lays esteem,
And gives thy pen both skill and argument. |
ta patimă? Te reîntoarce dară
s-aduci în vers trândavul timp, trecutul
şi în auzul celui drag coboară
şi dăi condeiului, măiastru, scutul. |
Rise, resty muse, my love’s sweet face survey
If time have any wrinkle graven there.
If any, be a satire to decay
And make time’s spoils despisèd everywhere. |
O, te ridică, muză! Fruntea celui
mereu iubit o ară multe cute?
De e aşa, las muza cum i-e felu-i
ce timpul pângăreşte, să sărute… |
Give my love fame faster than Time wastes life;
So, thou prevent’st his scythe and crooked knife. |
Dă-i dragostei ce timpu-i ia, smintitul;
frângându-i-l, încovoiat, cuţitul! |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
07 apr.
For shame deny that thou bear’st love to any,
Who for thyself art so unprovident.
Grant, if thou wilt, thou art beloved of many,
But that thou none lov’st is most evident; |
De dragoste ruşine-i să n-asculţi
o, tu, ce-i eşti nesăbuinţei fiu,
ştiu, dacă vreai, poţi fi iubit de mulţi,
dar şi că nimeni nu ţi-e drag, mai ştiu. |
For thou art so possessed with murd’rous hate,
That ‘gainst thyself thou stick’st not to conspire,
Seeking that beauteous roof to ruinate
Which to repair should be thy chief desire. |
Muncit de ură, inima-ţi încarci
cu patimă-potrivă-ţi şi ai vrea
al casei bun acoperiş să-l spargi
în loc să-ţi zidăreşti conac în ea. |
O, change thy thought, that I may change my mind!
Shall hate be fairer lodged than gentle love?
Be as thy presence is, gracious and kind,
Or to thyself at least kind-hearted prove. |
Gândul ţi-l schimbă, ca şi eu să-l schimb,
urii preferă-i al iubirii har,
fii precum eşti, iluminat de nimb,
baremi de tine-ndură-te măcar… |
Make thee another self for love of me,
That beauty still may live in thine or thee. |
Alt eu să-ţi faci, iubindu-mă pe mine
şi frumuseţi te-or locui, depline. |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
17 mart.
When forty winters shall besiege thy brow
And dig deep trenches in thy beauty’s field,
Thy youth’s proud livery, so gazed on now,
Will be a tattered weed, of small worth held. |
De patruzeci de ierni când să te-apropii
şi şanţuri s-or săpa în fruntea-ţi blândă,
semeţul strai ce azi ne umple ochii
va fi o buruiană tremurândă… |
Then being asked where all thy beauty lies,
Where all the treasure of thy lusty days,
To say within thine own deep-sunken eyes
Were an all-eating shame and thriftless praise. |
„Unde ţi-e harul, dacă îţi vor spune,
unde-i comoara zilelor de vlagă?”
să nu răspunzi că-n ochi. Deşertăciune
va fi cuvântul tău şi-or să-nţeleagă, |
How much more praise deserved thy beauty’s use
If thou couldst answer „This fair child of mine
Shall sum my count and make my old excuse”,
Proving his beauty by succession thine. |
slăvindu-ţi frumuseţea, doar în clipa
când vei rosti: „Copilul meu se cade
s-adune şi prisosul şi risipa,
urcând, el va ierta pe-acel ce scade…” |
This were to be new made when thou art old,
And see thy blood warm when thou feel’st it cold. |
Aceasta să te înnoieşti, se cheamă
cu sânge cald, când moartea-ţi cere vamă… |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
24 feb.
Not from the stars do I my judgment pluck,
And yet methinks I have astronomy;
But not to tell of good or evil luck,
Of plagues, of dearths, or seasons’ quality. |
Eu nu culeg din stele-nţelepciune
şi totuşi sunt un fel de astrolog
dar nu prezic nici rele şi nici bune
pricepere de Chronos nu-mi arog. |
Nor can I fortune to brief minutes tell,
‘Pointing to each his thunder, rain, and wind,
Or say with princes if it shall go well
By oft predict that I in heaven find; |
Nu tâlcui soarta-n clipa care trece,
n-arăt cu degetul de-s ploi ori vânt,
nu ştiu nici regilor cum le mai merge
deşi cunosc al astrelor cuvânt. |
But from thine eyes my knowledge I derive,
And, constant stars, in them I read such art
As truth and beauty shall together thrive
If from thyself to store thou wouldst convert. |
Din ochii tăi ştiinţa-mi trag, înaltă,
ca-n stele fixe-n ei citesc minuni:
„Frumos şi Adevăr vor fi de-olaltă
dacă-ai să uiţi doar ţie să-ţi aduni!” |
Or else of thee this I prognosticate:
Thy end is truth’s and beauty’s doom and date. |
Şi-ţi zic, când ziua morţii o să-ţi vie,
Frumos şi Adevăr, n-or să mai fie… |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
03 feb.
How can I then return in happy plight,
That am debarred the benefit of rest,
When day’s oppression is not eased by night,
But day by night, and night by day, oppressed, |
Fericea stare cum voi dobândi-o,
norocul somnului când mi-e furat,
când noaptea nu-mblânzeşte cruda ziuă,
când noapte-zi, le ştiu cu loc schimbat? |
And each, though enemies to either’s reign,
Do in consent shake hands to torture me,
The one by toil, the other to complain
How far I toil, still farther off from thee? |
Deşi, râvnind domnia-şi sunt rivale,
luptând cu mine, iată, se-nţeleg
prin trudă una, cealaltă cu jale
că nu-s în preajma ta. Insă mă leg |
I tell the day, to please them thou art bright,
And do’st him grace when clouds do blot the heaven;
So flatter I the swart-complexioned night
When sparkling stars twire not thou gild’st the even. |
zilei să-i spui că tu o faci frumoasă,
n-o calcă norii, dacă-n preajmă eşti,
iar nopţii, cea cu oacheşă mătasă,
îi dau încredinţarea c-o slujeşti. |
But day doth daily draw my sorrows longer
And night doth nightly make grief’s strength seem stronger. |
Dar ziua-mi trece distilând veninul
şi-aduce noaptea, după chinuri, chinul… |
| William Shakespeare |
traducere de Gheorghe Tomozei |
Publicat de Silvia Velea in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!