17 apr.
Everyone suddenly burst out singing;
And I was filled with such delight
As prisoned birds must find in freedom,
Winging wildly across the white
Orchards and dark-green fields; on – on – and out of sight. |
Ca la un semn, au început să cânte,
Iar eu am fost curpins de bucurie
Ca un cintez scăpat de după gratii
Ce zboară nebunește. Jos – câmpie,
Livezi în floare, dealuri și el, sus, mai sus, pierind în zarea albăstrie |
Everyone’s voice was suddenly lifted;
And beauty came like the setting sun:
My heart was shaken with tears; and horror
Drifted away … O, but Everyone
Was a bird; and the song was wordless; the singing will never be done. |
Au înălțat ei, toți, un singur cânt,
Frumos cum este bolta înstelată
Iar sufletul mi s-a umplut de lacrimi
Și spaimele-au plecat și lumea toată
Era cintezi; și cântul fără vorbe cântatul nu va-ncepe niciodată. |
Siegfried Sassoon |
traducere de Veronica Focșăneanu |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
14 nov.
When I have lost the power to feel the pang
Which first I felt in childhood when I woke
And heard the unheeding garden bird who sang
Strangeness of heart for me while morning broke;
Or when in latening twilight sure with spring,
Pausing on homeward paths along the wood,
No sadness thrills my thought while thrushes sing,
And I’m no more the listening child who stood
So many sunsets past and could not say
What wandering voices called from far away:
When I have lost those simple spells that stirred
My being with an untranslated song,
Let me go home for ever; I shall have heard
Death; I shall know that I have lived too long. |
Când nu voi mai putea simți fiorul
Ce mă trecea, copil fiind, în zori
De câte ori cânta, rostindu-și dorul,
Vreo pasăre-n grădină, printre flori, –
Sau când, în vreun amurg de primăvară,
Mergând prin crâng, spre casă, pe poteci,
Nu voi mai sta, cu inima amară,
S-ascult cum cântă sturzii și când, deci,
Nu voi mai fi copilul uluit
Ce nu știa să spună-al cui e glasul
Ce cheamă de departe,-n asfințit,
Înseamnă că-i aproape bun-rămasul:
Pierzând aceste simple vrăji, voi ști
Că am trăit prea mult, și pot muri. |
Siegfried Sassoon |
traducere de Petre Solomon |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
03 oct.
Voices moving about in the quiet house:
Thud of feet and a muffled shutting of doors:
Everyone yawning. Only the clocks are alert. |
Glasuri stârnite în casa tăcută;
Tropot de tălpi și uși închise fără zgomot;
Cască toți. Numai perdelele sunt vioaie. |
Out in the night there’s autumn-smelling gloom
Crowded with whispering trees; across the park
A hollow cry of hounds like lonely bells:
And I know that the clouds are moving across the moon;
The low, red, rising moon. Now herons call
And wrangle by their pool; and hooting owls
Sail from the wood above pale stooks of oats. |
Afară, mirosind a toamnă, un întuneric
Ticsit de pomi șoptitori; în parc,
Lătrat surd de câini, ca dangătele stinghere;
Iar eu știu că norii se-aleargă pe lună,
Pe luna ce răsare undeva jos, roșie, bâtlanii țipă
Și se sfădesc lângă lac; bufința strigă
Plutind dinspre pădure peste stoguri de ovăs. |
Waiting for sleep, I drift from thoughts like these;
And where to-day was dream-like, build my dreams.
Music … there was a bright white room below,
And someone singing a song about a soldier,
One hour, two hours ago: and soon the song
Will be ‘last night’: but now the beauty swings
Across my brain, ghost of remembered chords
Which still can make such radiance in my dream
That I can watch the marching of my soldiers,
And count their faces; faces; sunlit faces. |
Aștept somnul, părăsind asemenea gânduri
Și țesându-mi visele acolo unde azi a fost un basm.
Muzică… la parter era o odaie frumoasă și albă,
Cineva cânta despre un soldat,
Acum un ceas-două; cântectul, curând,
Va fi “aseară”; acum însă frumusețea
Îmi flutură prin minte – strigoi de acorduri
Pe care le mai înfiripă; și acestea aduc
Atâta lumină în visele mele
Că-i văd pe soldați cum pășesc rânduri-rânduri
Și fețele lor însorite le văd,
Le văd și le număr. |
Falling asleep … the herons, and the hounds….
September in the darkness; and the world
I’ve known; all fading past me into peace. |
Adorm… Bâtlanii și dulăii…
Septembrie pe întuneric; lumea
Ce-o știu; pe lângă mine toate trec,
Apoi se sting în pace. |
Siegfried Sassoon |
traducere de Leon Levițchi |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!