29 apr.
Reign in my thoughts, fair hand, sweet eye, rare voice:
Possess me whole, my heart’s triumvirate;
Yet heavy heart to make so hard a choice,
Of such as spoil thy poor afflicted stated.
For whilst they strive which shall be Lord of all,
All my poor life by them is trodden down;
They all erect their Trophies on my fall,
And yield me nought that gives them their renown.
When back I look, I sigh my freedom past,
And wail the state wherein I present stand,
And see my fortune ever like to last,
Finding me reign’d with such a heavy hand.
What can I do by yield, and yield I do,
And serve all three, and yet they spoil me too. |
Iubito, frumuseţea-i strop de rouă
Pe geana zorilor înfiripat
Când soarele-şi arată faţa nouă
Şi stinsă ca şi cum n-a fost vreodat’.
Ce grabnic piere-a frumuseţii fală,
Cum se usucă înfloritul ram,
Cum nurii măiestrit daţi la iveală
Sunt spulberaţi de un destin infam!
Povara dureroasă-a multor veri
Şi ţie într-o zi-ţi va da de veste
Că frumeseţea, vană, a fost ieri
Şi moartea prea departe nu mai este…
Dar, vai, femeii să nu-i spui cumva
Că într-o zi va-mbătrâni şi ea. |
| Samuel Daniel |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Limba engleză, Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
15 apr.
Let others sing of knights and paladines
In aged accents and untimely words;
Paint shadows in imaginary lines
Which well the reach of their high wits records:
But I must sing of thee, and those fair eyes
Authentic shall my verse in time to come,
When yet th’ unborn shall say, „Lo where she lies
Whose beauty made him speak that else was dumb.”
These are the arks, the trophies I erect,
That fortify thy name against old age;
And these thy sacred virtues must protect
Against the dark, and time’s consuming rage.
Though th’ error of my youth they shall discover,
Suffice they show I liv’d and was thy lover. |
Să cânte alţii – prinţii, paladinii
În stihuri vechi şi-n vraişte de cuvinte,
Pictând năluci în fanteziste linii
Ce numai geniul lor în zbor le prinde;
Ci eu de tine viersuri, şi de aceea
Ce scriu de ochii tăi e-adevărat –
Spre-a zice strănepoţii: Ea-i femeia,
Ai cărei nuri, un mut au vindecat.
În slove-i stela, cripta ce-ţi clădesc
Spre nenvechirea numelui să-ţi fie;
Şi ele zestrea sfântă ţi-o păzesc
De Beză şi de-a Timpului urgie.
Deşi nemeşter, versu-i semn vădit
C-am vieţuit cândva şi te-am iubit. |
| Samuel Daniel |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Limba engleză, Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
25 feb.
When men shall find thy flow’r, thy glory, pass,
And thou with careful brow, sitting alone,
Receivèd hast this message from thy glass,
That tells the truth and says that All is gone;
Fresh shalt thou see in me the wounds thou mad’st,
Though spent thy flame, in me the heat remaining:
I that have loved thee thus before thou fad’st—
My faith shall wax, when thou art in thy waning.
The world shall find this miracle in me,
That fire can burn when all the matter’s spent:
Then what my faith hath been thyself shalt see,
And that thou was unkind thou may’st repent.—
Thou may’st repent that thou hast scorn’d my tears,
When Winter snows upon thy sable hairs. |
Când s-o vedea că nu mai eşti în floare,
Şi ţie, duh stingher şi abătut,
Îţi va fi spus oglind, vestitoare
De adevăr, că Totul s-a trecut,
Privi-vei, vie, rana ce-am primit.
Deşi păleşti, prin mine flăcări curg;
Cât încă străluceşti te-am îndrăgit –
Mai dragă-mi eşti când luneci spre amurg.
Eu lumii voi vădi acea minune
Că focul chiar şi stins mai dă dogoare:
Vei şti atunci fidela-mi pasiune
Şi-ai să regreţi că fapta-ţi rea mă doare,
De-al tău dispreţ atunci să-ţi pară rău
Când ierni vor ninge-n negru părul tău. |
| Samuel Daniel |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Limba engleză, Paralele, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
21 ian.
Fair is my Love and cruel as she’s fair;
Her brow-shades frown, although her eyes are sunny,
Her smiles are lightning, though her pride despair,
And her disdains are gall, her favours honey:
A modest maid, deck’d with a blush of honour,
Whose feet do tread green paths of youth and love;
The wonder of all eyes that look upon her,
Sacred on earth, design’d a Saint above.
Chastity and Beauty, which were deadly foes,
Live reconcilèd friends within her brow;
And had she Pity to conjoin with those,
Then who had heard the plaints I utter now?
For had she not been fair, and thus unkind,
My Muse had slept, and none had known my mind. |
Frumoasă-i Doamna mea precât de crudă;
Se-încruntă des, deşi privirea-i râde;
Trufaş zâmbind, nădejdi surâsu-i nu dă;
E miere-alintu-i, dar dispreţul – gâde.
Podoabă – cinstea sa; sfioasa fată,
Călcând poteca dragostei, încântă
Toţi ochii care către dânsa cată:
Cum pe pământ, şi-n cer ea fi-va sfântă.
Frumseţea şi fetia, vechi vrăjmaşe,
Făptura ei le-împacă foarte bine;
Iar dac-ar şti şi-n milă să le-înfaşe,
Au nu s-ar stinge-atunci prelungi suspine?
Dar, Doamna mea de n-ar fi fost şi rea,
Nicicui cât sufăr Muza-mi nu spunea. |
| Samuel Daniel |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Limba engleză, Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!