25 dec.

„Winter Nightfall” de Robert Bridges

The day begins to droop,—
Its course is done:
But nothing tells the place
Of the setting sun.
Ziua s-a dus, – umbrele au prins
Să se pogoare;
Nici nu mai licăre urma
Stinsului soare.
The hazy darkness deepens,
And up the lane
You may hear, but cannot see,
The homing wain.
Poţi auzi pe drumeag,
Prin pâcla deasă,
Cum vin, deşi nu se văd,
Care, spre casă.
An engine pants and hums
In the farm hard by:
Its lowering smoke is lost
In the lowering sky.
Bate batoz dând zor
Pe arii, în fund;
Frânt, fumu-i se pierde
Sub cerul scund.
The soaking branches drip,
And all night through
The dropping will not cease
In the avenue.
Stropi vor tot pica de pe
Unde nuiele
De-a lungul nopţii-ntregi,
Peste şosele.
A tall man there in the house
Must keep his chair:
He knows he will never again
Breathe the spring air:
Un om, la conac, numa-n jeţ
Cată să stea:
Ştiind că el aerul proaspăt
Nu-l va mai bea;
His heart is worn with work;
He is giddy and sick
If he rise to go as far
As the nearest rick:
Cu inima stoarsă de munci,
Confuz şi olog,
Nu-i chip să ajungă măcar
La primul stog.
He thinks of his morn of life,
His hale, strong years;
And braves as he may the night
Of darkness and tears.
Unde-s, dârji, anii săi juni?
Parc-a fost ieri!
Silit e să-nfrunte oftând,
Sumbrele seri…
Robert Bridges traducere de Tudor Dorin

18 dec.

„London Snow” de Robert Bridges

When men were all asleep the snow came flying,
In large white flakes falling on the city brown,
Stealthily and perpetually settling and loosely lying,
Hushing the latest traffic of the drowsy town;
Deadening, muffling, stifling its murmurs failing;
Lazily and incessantly floating down and down:
Silently sifting and veiling road, roof and railing;
Hiding difference, making unevenness even,
Into angles and crevices softly drifting and sailing.
All night it fell, and when full inches seven
It lay in the depth of its uncompacted lightness,
The clouds blew off from a high and frosty heaven;
And all woke earlier for the unaccustomed brightness
Of the winter dawning, the strange unheavenly glare:
The eye marvelled—marvelled at the dazzling whiteness;
The ear hearkened to the stillness of the solemn air;
No sound of wheel rumbling nor of foot falling,
And the busy morning cries came thin and spare.
Then boys I heard, as they went to school, calling,
Când duşi dormeam noi toţi, sosi ninsoarea-n zbor:
Cădeau fulgi mari peste cetatea cafenie
Ce se-adunau în strat pufos, tiptil, stăruitor,
Stingând în toropita urbe forfota târzie;
Blând sugrumând şi învelind orice murmure;
Tot pogorând mereu mai jos, cu lenevie;
Cernând căsuţe, străzi, zaplaz, sub văluri pure;
Gropi şi unghere netezea plutirea-i calmă,
Egalizând şi rotunjind orice conture.
O noapte-ntreagă ninse, şi câng gros de-o palmă
Ajunse afânatul troian al zăpezii uşoare,
În cerul geros s-a spart a norilor valmă;
Şi toţi s-au trezit mai curând în bizare lucoare
A zorilor iernii, ciudaţi, necereşti, scânteind,
Iar ochiul uimit fu, uimit de albeaţa atotbiruitoare;
Urechile numai tăcerea văzduhului prind;
Nici umblet de om n-auzeai, nici icnind harabale,
Chemările zorilor zornici firave şi rare fiind;
Apoi auzii hărmălaie de prunci tropotind înspre şcoale;


Continuare »

© 2021 blog.ro-en.ro