Verbul a (se) oglindi vine din limba slavă – oglendati, având atât o dimensiune tranzitivă, cât și reflexivă. Cea mai des utilizată explicație este „a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă”, fiind sinonim cu a (se) răsfrânge, a (se) reflecta. O serie sinonimică ce m-a surprins este alcătuită din a analiza, a cerceta, a examina, a măsura, a observa, a scruta, a studia, a urmări.

Valoarea reflexivă se folosește și despre oameni (deși apare destul de rar și, de obicei, cu oarecare intenție stilistică) – „a se privi în oglindă, a se admira privindu-se în oglindă” , sau cu sens figurat, despre stări, fenomene, acțiuni etc. – „a apărea ca un reflex al anumitor împrejurări, a fi înfățișate de ceva, a-și găsi expresia sau ecoul”.

Continuare »

Verbul a reflecta manifestă două dimensiuni semantice diferite (fiind vorba, prin urmare, de două cuvinte care doar întâmplător au aceeaşi formă, adică omonime). Se poate referi, pe de o parte, la răsfrângerea direcţiei de propagare a luminii (razelor, undelor, sunetelor în general), în momentul atingerii suprafeţei de separaţie a două medii diferite. Termenul este studiat conştiincios la fizică (nu ne pricepem) şi prezintă echivalenţe de sens cu a se întoarce, a se răsfrânge, a se repercuta, a reveni în mediul iniţial după contactul cu alt mediu (asta sună aproape poetic!). Dintr-un alt punct de vedere, mergând pe ideea de re-creare a unei imagini, cuvântul are sinonime precum a (se) oglindi, a înfăţişa, a reprezenta, a reda, a exprima, a zugrăvi, chiar a-şi găsi expresia. Vorbim astfel despre filme/poveşti/articole care reflectă realitatea, sau despre chipuri/feţe/gesturi ce reflectă sentimente, dar şi despre foarte obişnuita reflectare în oglindă sau proiectare a imaginii pe orice suprafaţă lucioasă.

Continuare »