31 aug.

a (se) reface

Verbul a (se) reface este format prin derivare, cu prefixul re-, după modelul francez al lui refaire, și are foarte două sensuri principale, dar are multe utilizări și numeroase sinonime. Se referă, în primul rând, la „a face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus”, fiind sinonim cu a drege, a repara sau cu a (se) regenera (despre țesuturi) sau, prin extindere de sens, cu a îmbunătăți, a modifica, a preface, a reconstitui, a restabili, a restaura, a schimba, a transforma.

Cel de-al doilea sens are în vedere acțiunea de „a aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte”, echivalent al lui a recompune sau al lui a reconstrui, având și o semnificație figurată „a (se) face din nou sănătos”, adică a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întrema, a (se) însănătoși, a (se) învigora, a (se) înzdrăveni, a (se) redresa, a (se) restabili – antonimul fiind a (se) vlăgui.

Continuare »

04 ian.

a înnoi

Începem încă un an, cu verbul a înnoi. Termenul se poate referi la a (se) face ca nou, înlocuind ceea ce era vechi, uzat, adică un soi de refacere ori reparare. De asemenea, poate face trimitere la punerea unui lucru nou în locul altuia vechi, ceea ce înseamnă primenire ori schimbare. Şi, aşa cum e şi firesc, cuvântul are o dimensiune metaforică ce presupune obligatoriu reflexivitatea, sinonimă cu a se împrospăta, a se redeştepta, a se regenera, poate chiar a se reinventa pe sine. În plan concret, însă, pot fi înnoite acţiuni, haine, case, vitrine, autorizaţii, documente personale sau tratative etc. Scopul fundamental este acela de a le prelungi „viaţa”, de a fixa un nou început, fie şi artificial sau doar aparent.

Mie îmi place obiceiul „înnoirilor” începutului de an. Ştiu că sunt oameni care îl evită şi îl desconsideră pentru că nu îi văd logica şi utilitatea, dar mie îmi place. Şi ştiu exact şi de ce: pentru că mă obligă la două lucruri fundamentale. În primul rând, la o analiză cât mai obiectivă şi mai cinstită despre ce am făcut un an întreg, ceea ce determină un soi de „dare de socoteală” faţă de mine însămi. Operaţiunea cere, fără îndoială, onestitate şi recunoaşterea minusurilor (care există, indiferent câte lucruri bune aş fi făcut în timp). E greu, dar pe mine mă ajută întotdeauna: viaţa mea nu e perfectă, dar să ştiu cu exactitate în ce fundătură mă aflu e un lucru nepreţuit pentru sănătatea mea mentală!

Continuare »

© 2022 blog.ro-en.ro