Verbul a (se) iluziona vine din limba franceză (illusionner) şi înseamnă „a(-şi) face iluzii”. Dincolo de aparenta lui simplitate, seria sinonimică din care face parte este extrem de interesantă – a ademeni, a (se) amăgi, a (se) încânta, a (se) minţi, a momi, a (se) păcăli, a prosti, a purta, a trişa.

Acestea fiind spuse, dicţionarele sunt apoi tăcute, adăugând doar că verbul se foloseşte rar. Poate pentru că e mai nou, ori pentru că are atât de multe şi expresive cuvinte echivalente. Dar, în mod sigur, nu pentru că oamenii s-ar iluziona rar de tot… Dimpotrivă. Mi se pare uneori că, de fapt, singurele momente când putem funcţiona aşa cum trebuie sunt cele în care lumea pare conformă cu viziunea noastră despre ea.

Continuare »