! năpastă este substantiv feminin care are acum o singură formă de genitiv-dativ – năpastei și una singură pentru plural – năpaste (mai vechiul năpăști dispare)

! a se năpusti trece în clasa reflexivelor; verbul are indicativul prezent el se năpustește; imperfectul el se năpustea și conjunctivul el să se năpustească

! nărtilă este un regionalism („nume dat unei persoane cu nasul mare”), substantiv masculin cu genitiv-dativul lui nărtilă. Din aceeași sferă semnatică, suferă modificări similare și !năsăilă, substantiv masculin cu genitiv-dativul lui năsăilă. Tot astfel, !năsoi are acum și valoare de apelativ, masculin și el, cu genitiv-dativul lui năsoi.

! nătărăíe („nesocotință, nechibzuință, prostie, nerozie”) este învechit și regional, dar îl înlocuiește definitiv pe nătăraie; este substantiv feminin cu genitiv-dativul nătărăíei și pluralul nătărăíi (fapte)

! a năzări este verb din registrul popular și familiar, care păstrează câte o singură formă pentru indicativ prezent – năzare (dispare năzărește) și pentru conjunctivul prezent – să năzară (dispare să năzărească)

Verbul a (se) prăbuşi are un sens de bază, din care derivă toate celelalte şi care înseamnă „a cădea sau a face să cadă brusc şi cu zgomot (de la înălţime)”. Termenul se poate referi la obiecte masive care – odată căzute – se pot sfărâma, la fiinţe care se lasă cu toată greutatea, la ape care cad ori curg repede pe un loc abrupt (formând o cascadă), dar şi la guverne sau regimuri reacţionare care cad de la putere.

Sensurile figurate sunt, de asemenea, destul de numeroase. Verbul poate avea în vedere căderile sociale sau psihice, orice fel de cădere într-o stare inferioară celei precedente, orice finalizare sau dispariţie bruscă şi violentă. Mi se pare frumoasă referirea la dura trezire la realitate, atunci când planurile, visele şi speranţele se risipesc până la dispariţia completă, spulberându-se şi lăsând în urmă gustul amar al deziluziei.

Continuare »