25 mart.

„Sonnet LXI” de Michael Drayton

Since there’s no help, come, let us kiss and part,
Nay, I have done, you get no more of me,
And I am glad, yea, glad with all my heart,
That thus so cleanly I myself can free.
Shake hands for ever, cancel all our vows,
And when we meet at any time again
Be it not seen in either of our brows
That we one jot of former love retain.
Now at the last gasp of Love’s latest breath,
When, his pulse failing, Passion speechless lies,
When Faith is kneeling by his bed of death,
And Innocence is closing up his eyes,
Now, if thou wouldst, when all have giv’n him over,
From death to life thou might’st him yet recover.
Sărutul de adio să ni-l dăm.
Nu, nu – ajunge! altul să nu-mi ceri.
Sunt fericit că n-o să mai urmăm
Un drum ce-a fost al nostru până ieri.
Dă-mi mâna; să uităm de jurăminte
Şi de va fi să ne-ntâlnim vreodat’,
Să izgonim aducerile-aminte
Şi orice gând de dragoste curat.
Iubirea moare – lângă căpătâi
O priveghează patima oloagă,
I-închide ochii cinstea cea dintâi,
Iar nevinovăţia, stins, se roagă.
Cu toate-acestea, e de-ajuns să vrei
Ca să redai iubirii ce-i al ei.
Michael Drayton traducere de Victor Frunză

18 mart.

„Sonnet XXIV” de Michael Drayton

I hear some say, “This man is not in love!”
“Who! can he love? a likely thing!” they say.
“Read but his Verse, and it will easily prove!”
O, judge not rashly, gentle Sir, I pray!
Because I loosely trifle in this sort,
As one that fain his sorrows would beguile:
You now suppose me, all this time, in sport;
And please yourself with this conceit the while.
Ye shallow Censures! sometimes, see ye not,
In greatest perils, some men pleasant be;
Where Fame by death is only to be got,
They resolute! So stands the case with me.
Where other men, in depth of Passion cry;
I laugh at Fortune, as in jest to die!
– „Ei, nu, că nu se poate! zice-o lume.
El dragostea n-a cunoscut nicicând!
Citiţi-i versurile din albume
Şi ele vă vor lămuri curând…”
Nu osândi în pripă, domnul meu.
Vezi, eu fac glume chiar dacă mă doare,
Par fericit în ceasul cel mai greu
Şi râd când sunt cuprins de supărare.
Judecător ce eşti, nu vezi că unii
Pot cu-un surâs pe buze înfrunta
Primejdii unde laurii cununii
Cu preţul vieţii-i iau? Eu sunt aşa!
Când alţii sufăr, eu, ca un actor,
De soartă îmi bat joc şi-n glumă mor.
Michael Drayton traducere de Victor Frunză

04 feb.

„Sonnet VI” de Michael Drayton

How many paltry foolish painted Things,
That now in coaches trouble every street,
Shall be forgotten (whom no Poet sings)
Ere they be well wrapped in their winding sheet!
Where I, to thee Eternity shall give!
When nothing else remaineth of these days.
And Queens hereafter shall be glad to live
Upon the alms of thy superfluous praise.
Virgins and matrons, reading these my rhymes,
Shall be so much delighted with thy Story,
That they shall grieve they lived not in these Times,
To have seen Thee, their sex’s only glory!
So shalt thou fly above the vulgar throng,
Still to survive in my immortal Song.
O, câte chipuri care râd prosteşte,
Zorzoane, fleacuri, mişunând pe stradă,
Ce pana de poet le ocoleşte,
Vor face parte din a morţii pradă!
Ci eu în dar ţi-aduc eternitate;
Când praful lin s-o cerne pe-aste zile,
Când doamne şi prinţese în palate
De versul tău s-or bucura, umile,
Fecioare sau bătrâne s-or uimi
De frumuseţea ce-a putut să nască
Iubirea noastră. Mult se vor mâhni
Că n-au trăit atunci, să te cunoască.
Astfel urca-vei peste cei de rând
Şi vei trăi în veşnicul meu cânt.
Michael Drayton traducere de Dan Duţescu

4

© 2023 blog.ro-en.ro