14 iun.
Strew on her roses, roses,
And never a spray of yew!
In quiet she reposes;
Ah, would that I did too! |
Ea doarme-aici, în pace;
Ah! de-aş dormi şi eu!
Nu tisa, roza-i place –
Aduceţi-i mereu… |
Her mirth the world required;
She bathed it in smiles of glee.
But her heart was tired, tired,
And now they let her be. |
Când ne zâmbea voioasă
O lume veselea;
Acum uitării lasă
Toţi inima ei grea. |
Her life was turning, turning,
In mazes of heat and sound.
But for peace her soul was yearning,
And now peace laps her round. |
Trăia o viaţă plină
De zbucium, pătimaşe…
Dar ea râvnea hodină –
Hodina azi o-nfaşe. |
Her cabin’d, ample spirit,
It flutter’d and fail’d for breath.
To-night it doth inherit
The vasty hall of death. |
Bogatul Suflet care
Se stinse sugrumat
De-azi-noapte zestre are
Al Morţii larg palat. |
| Matthew Arnold |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
24 mai
Others abide our question. Thou art free.
We ask and ask—Thou smilest and art still,
Out-topping knowledge. For the loftiest hill,
Who to the stars uncrowns his majesty,
Planting his steadfast footsteps in the sea,
Making the heaven of heavens his dwelling-place,
Spares but the cloudy border of his base
To the foil’d searching of mortality;
And thou, who didst the stars and sunbeams know,
Self-school’d, self-scann’d, self-honour’d, self-secure,
Didst tread on earth unguess’d at.—Better so!
All pains the immortal spirit must endure,
All weakness which impairs, all griefs which bow,
Find their sole speech in that victorious brow. |
Tu, calm, surâzi când cercetării noastre
Toţi ceilalţi se supun… Întreci în preţ
Tot ce cunoaştem. Ca un pisc măreţ
Ce falnic năzuieşte către astre,
Dârz pătrunzând în mările albastre
Şi-având lăcaş în slăvi de slăvi cereşti,
Laşi iscodirii vane, omeneşti,
Doar poalele, nu crestele sihastre;
Ai cunoscut şi soarele-aprins şi stea,
Tu însuţi mentor ţie, critic, scut;
Puţini te-au presimţit… Mai bine-aşa!
Tot răul ce în suflete-a-ncăput,
Tot ce poceşte, orice cazne crunte
Le dă-n vileag biruitoarea-ţi frunte. |
| Matthew Arnold |
traducere de Tudor Dorin |
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Limba engleză, Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!
10 oct.
The sea is calm to-night.
The tide is full, the moon lies fair
Upon the straits; on the French coast the light
Gleams and is gone; the cliffs of England stand;
Glimmering and vast, out in the tranquil bay.
Come to the window, sweet is the night-air!
Only, from the long line of spray
Where the sea meets the moon-blanched land,
Listen! you hear the grating roar
Of pebbles which the waves draw back, and fling,
At their return, up the high strand,
Begin, and cease, and then again begin,
With tremulous cadence slow, and bring
The eternal note of sadness in. |
În seara asta marea-i calmă.
E flux şi luna a-mbrăcat strâmtoarea
În strai bogat; pe ţărmul Franţei,
Lumina licăreşte şi se stinge;
Faleza Angliei se-nalţă clar.
Aprinsă, vastă,-n golful liniştit.
Vin‘ la fereastră, aerul e blând!
Doar dinspre franjul spumei unde marea
Atinge malul argintat de lună
Se-aude hârşâitul ce îl face
Pietrişul smuls de valuri şi din nou
Zvârlit pe ţărm, un veşnic du-te-vino
În ritm încet şi larg ce sugerează
Tristeţea nesfârşită-a lumii. |
Continuare »
Publicat de Veronica Şerbănoiu in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza! Recomanda!