A man walks up to the main desk a library and says in a loud commanding voice to the librarian, „I’ll take two hamburgers, no mayonnaise, and an order of fries”.

The librarian looks up at him, shocked. Summoning up all the testy authority she can, she says to him, „Sir, this is a library!”

The man pauses for only a split second and then leans over close to her, cups his hand over his mouth so as to direct his voice only to her ear, and whispers, „I’ll take two hamburgers, no mayonnaise, and an order of fries”.

When Jill decided to improve her computer skills, she threw herself into it with enthusiasm. Every week she’d check out five or six instructional books from the library.

After about a month the librarian commented, „Wow! You must really be getting knowledgeable by now.”

„Thanks,” Jill said. „How can you tell?”

The librarian explained, „Only two of the books you’re checking out this week have ‘For Dummies’ in their titles.”

Există o categorie aparte de cuvinte pe care lingviştii o numesc, folosind o interesantă sintagmă, „false friends”. Asta înseamnă, dacă ar fi să dăm un echivalent românesc la fel de plastic, „falşi prieteni”. Expresia în sine este o structură de tipul celor pe care le denumeşte, deoarece distrage atenţia, orientând-o fals spre ceea ce numim în mod obişnuit „prieten”. De fapt, semnalizează ceva ce am putea intitula „păcăleli lingvistice”: termeni care la prima vedere par a ne fi cunoscuţi şi a nu ridica niciun fel de probleme de înţelegere şi de traducere. Impresia se bazează pe aparenta asemănare cu termeni care sună aproximativ identic în limba pe care o cunoaştem nativ, dar se traduc cu totul şi cu totul altfel.

Continuare »