Verbul a importuna face parte dintre verbele cele (relativ) noi, care au ajuns la noi pe filieră franceză – din importuner, dar există, de pildă, și în italiană – importunare. Semnificațiile nu sunt deloc numeroase, verbul având în vedere acțiunea de „a plictisi sau a stingheri pe cineva cu insistențele sau cu prezența sa; a supăra cu cereri neîncetate”.

Termenul este livresc şi se utilizează destul de rar, dar are extrem de multe sinonime: a deranja, a incomoda, a încurca, a jena, a plictisi, a stingheri, a stânjeni, a supăra, a tulbura. De remarcat faptul că există și un element substantival/adjectival corespunzător – importun, mai rar folosit decât echivalentul său, inoportun (cu rădăcini în latinescul importunus), pentru care nu există, însă, un verb (a inoportuna nu este o formă acceptată).

Continuare »

Despre verbul a agasa (venit din franţuzescul agacer) aveam impresia că are un singur sens, extrem de clar şi concis. Înseamnă „a plictisi cu insistenţe”, iar sinonimele sunt destul de numeroase – a deranja, a enerva, a exaspera, a incomoda, a irita, a plistisi, a stânjeni. Aşa cum se observă cu uşurinţă, accentul cade, din acest punct de vedere privind lucrurile, pe senzaţia de disconfort pe care o astfel de acţiune o provoacă „agasatului”.

Schimbând puţin perspectiva asupra lucrurilor, se pare că verbul mai are un sens, care insistă pe intenţia „agasantului” de a provoca o reacţie, însemnând „a irita în mod intenţionat, îndemnând la acţiuni duşmănoase”, fiind antonim al lui a calma. Sinonimele sunt cel puţin la fel de numeroase ca şi în celălalt caz – a aţâţa, a hărţui, a incita, a instiga, a întărâta, a provoca, a stârni, a zădărî.

Continuare »