! a se încăibăra are etimologie necunoscută, un regionalism sinonim cu a se încăiera; trece în clasa reflexivelor şi are indicativul prezent eu mă încaibăr, tu te încaiberi, el se încaibără, iar conjunctivul este să se încaibere (toate formele păstrează silaba -cai-)

! a se încăpăţâna are, şi el, valoare reflexivă, având indicativul prezent el se încăpăţânează

! a încăpuşa / încăpuşí are două forme acceptate; este regionalism sinonim cu a înmuguri, având indicativul prezent el încăpuşează/încăpuşeşte, imperfectul el încăpuşa/încăpuşea şi conjunctivul prezent să încăpuşeze/încăpuşească

! a se încâina / încâini („a deveni rău, câinos; a se încăpăţâna”) apare ca termen învechit şi popular, reflexiv cu două forme corecte; are indicativul prezent el se încâinează/încâineşte; imperfectul el se încâina/încâinea şi conjunctivul prezent să se încâineze/încâinească

! a se încârdoşa e regionalism, echivalent al lui a se înhăita; verb reflexiv, are indicativul prezent el se încârdoşează, noi ne încârdoşăm, conjunctivul prezent să se încârdoşeze şi gerunziul încârdoşându-se

Verbul a (se) încâina se foloseşte foarte rar, de cele mai multe ori pentru oameni (deşi cred că l-am auzit folosit şi legat de vremea care se înrăutăţeşte). Are două semnificaţii de bază, însemnând pe de o parte „a deveni rău, câinos, a se umple de răutate”, situaţie când este sinonim cu a (se) încâinoşa, a (se) înrăi. Dintr-un alt punct de vedere privind lucrurile, cuvântul stabileşte o echivalenţă de sens cu a se încăpăţâna, a se îndărătnici. Pentru prima situaţie, dar şi pentru a doua (în anumite circumstanţe), se poate folosi antonimul a (se) înduioşa.

Continuare »