În limba engleză, mai ales în limbajul informal, „if” şi „whether” sunt tratate de mulţi ca sinonime (pe post de „dacă”). Deşi sunt multe situaţii când se poate folosi oricare dintre ele, există totuşi o diferenţă importantă.
Conjuncţia „whether” este special destinată situaţiilor când trebuie ales dintre două alternative. Chiar dacă fraza prezintă o singură alternativă, lăsând aparenţa unei condiţii, a doua alternativă se subînţelege, ca fiind negaţia celei exprimate explicit. Nu se poate folosi „whether” cu mai multe alternative.
Pe de altă parte, conjuncţia „if” introduce o condiţie, nu alternative. Chiar dacă condiţia are o alternativă, aceasta nu este nici măcar subînţeleasă, ca în cazul lui „whether„.
Aşadar, asemănările de utilizare pentru „if” şi „whether” sunt mai degrabă coincidenţe, nuanţele fiind diferite.
If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or, being lied about, don’t deal in lies,
Or being hated don’t give way to hating,
And yet don’t look too good, nor talk too wise;
De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;
S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept;