Verbul a intui își are rădăcinile în italiană (intuire) și în latină (intueri), fiind un verb tranzitiv de conjugarea a IV-a și însemnând „a înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție; a pătrunde repede în esența problemelor, a fenomenelor etc. pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței anterior acumulate”.

Termenii echivalenți ai acestui verb sunt numeroși, atât pentru semnificațiile proprii – a ghici, a întrevedea, a întrezări, a înțelege, a presimți, a prevedea, a sesiza, a simți, cât și pentru cele figurate – a mirosi, a pătrunde. Din familia lui lexicală, dicționarele de sinonime menționează structura „intuire vie” (intuiție).

Continuare »

Verbul a transpărea arată ciudat şi este foarte rar folosit. Nu toate dicţionarele îi dau o explicaţie, majoritatea mulţumindu-se să pomenească doar câţiva termeni sinonimi, pentru lămurirea sensului cuvântului. Înseamnă „a se vedea foarte vag (din cauza depărtării, a întunericului)”, dar şi – în alte contexte – „a apărea printre alte elemente”. Lexemele echivalente sunt a se întrevedea, a se (între)zări, a se ghici.

Cred că cel mai mult la verbul ăsta m-a surprins faptul că, deşi e rudă bună cu transparenţa, conotaţiile lui par să ducă exact în direcţia opusă a semnificaţiei. Nu are legătură cu limpezimea, claritatea şi luminozitatea, ci, dimpotrivă, cu obscurul şi cu nedesluşitul… Lucrurile transparente sunt pozitive, cele care transpar nelămurite, neclare, poate necunoscute ori neînţelese.

Continuare »

Verbul a ursi apare cu o explicaţie etimologică legată de un termen din neogreacă – oríso (viitorul lui a determina), termen ce-mi pare relativ târziu, dată fiind vechimea credinţelor păgâne legate de acest act. Apare foarte des în superstiţii şi basmele populare (în creaţia folclorică, în general), însemnând „a hotărî dinainte soarta unei fiinţe sau a unui lucru”, fiind sinonim cu a hărăzi, a meni, a predestina, a soroci, a sorti.

Într-o foarte puternic specializată accepţie a termenului, ursit(ă) înseamnă „persoană considerată ca fiind predestinată să devină soţ (soţie) cuiva”, referindu-se însă şi la ceea ce înseamnă destin, soartă ori fatalitate. Într-un sens general, verbul poate avea în vedere orice intenţie de „a face cuiva vrăji, farmece”, fiind sinonim cu a vrăji, a fermeca, ori doar referindu-se la încercarea de a prezice, a ghici viitorul cuiva.

Continuare »

Verbul a anticipa are două dimensiuni importante: una concretă şi una mentală. Prima se referă la „a face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată)” ori „a săvârşi o acţiune înaintea alteia sau înaintea timpului cuvenit”, iar din acest punct de vedere sinonimele ar putea fi a depăşi („a o lua înainte”) ori a devansa. Cel de-al doilea sens trimite la un alt fel de devansare, cu puterea minţii, la intuirea felului în care vor evolua lucrurile. În acest caz, sinonimele cele mai des utilizate sunt a prevedea, a ghici, a presimţi, a prevesti, diferite prin natura – miraculoasă ori pur şi simplu logică a – acţiunii de anticipare.

Continuare »

Verbul a prezice are două sensuri fundamentale, amândouă referindu-se deopotrivă la a spune, a anunţa dinainte ce se va întâmpla, a aduce la cunoştinţă ceea ce a fost anticipat sau stabilit din timp. Diferenţa dintre cele două utilizări apare în momentul în care se explică baza prezicerilor, pentru că unele se pot orienta după anumite indicaţii prezente şi după realităţi verificate, stabilindu-se prin deducţie. Atâta timp cât raţionamentul este perceput ca fiind corect, rezultatele sunt acceptate de majoritatea dintre noi. Lucrurile se schimbă fundamental, însă, atunci când prezicerile se bazează pe intuiţie, o capacitate a gândirii individuale pe care cei din jur nu o acceptă automat ca validă, deoarece lipseşte infrastructură logică ce ar putea să o explice.

Continuare »