Verbul a (se) dezechilibra poate avea nuanță reflexivă și tranzitivă, vine din limba franceză (déséquilibrer) și nu are foarte multe înțelesuri, însă mi se pare mie că există, în lumea asta nouă în care trăim, o mulțime de situații în care își găsește utilizarea. Pe bună dreptate.

Înseamnă, mai întâi de toate, „a-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul, a ieși din starea de echilibru”, referindu-se la obiecte sau la poziția corpului uman. Sensul figurat poate avea în vedere pierderea judecății clare, a rațiunii.

Cealaltă accepție se referă la aspecte mai practice, cu privire la bugetul unui stat sau al unei persoane, cheltuielile întrecând veniturile, bugetul devenind astfel deficitar – „a face să nu existe sau a nu exista echilibru (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.)”.

Continuare »

Verbul a (se) echilibra este tranzitiv și reflexiv, și înseamnă (în general) „a aduce, a ajunge sau a fi în stare de echilibru, a face să se echilibreze, a pune sau a ține în echilibru”. Termenul are, de asemenea, un sens care se utilizează în legătură cu valori, prețuri, bugete etc., referindu-se la „a face ca două valori să fie în proporție justă una față de cealaltă; a proporționa egal”.

Mai precis, verbul poate avea în vedere efortul de „a fixa proporțiile juste între două sau mai multe lucruri, situații, forțe etc.” sau „a face ca veniturile dintr-un buget să fie (aproape) egale cu cheltuielile”. Sub formă adjectivală (cuvânt format prin schimarea valorii gramaticale din participiul acestui verb), se folosește ca atribut al substantivului om („cu minte sănătoasă”).

Cuvântul vine din franțuzescul équilibrer și este sinonim, în funcție de context, cu a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) cumpăni, a precumpări, a (se) pondera. Dintre antonime, cel mai evident este a (se) dezechilibra. A echilibra este destul de des folosit, dar și mai des căutat, urmărit, dorit și stabilit ca scop al vieților noastre dezordonate și agitate.

Continuare »

Verbul a compensa este mai bogat decât pare la prima vedere, în principal, datorită faptului că vine chiar prin relatinizare (compensare), pe filieră franceză (compenser). Înseamnă „a înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal ca valoare); a completa sau a înlocui ceva insuficient cu altceva, a declara echivalentă valoarea a două lucruri”. Principiul care stă la baza acestei acțiuni are în vedere încercarea de „a îndrepta un rău printr-un bine ori a răsplăti în mod corespunzător”.

Alte două sensuri ale termenului funcționează în domeniile științifice, unul în fizică – „a micșora sau a anula efectului unei anumite acțiuni, a neutraliza în mod reciproc, a înlătura erorile de deviație ale unei busole”, celălalt în medicină – „a face să-și revină sau a-și reveni la o stare de funcționare normală, de echilibru, a-și restabili echilibrul funcțional”. Lexemul se mai poate referi la „determinarea valorii mijlocii sau a celei mai probabile a unui șir de măsurători, ale căror rezultate brute sunt afectate de erori accidentale”.

Continuare »