Pentru verbul a doborî, dicționarul trimite la forma a oborî, care vine din slava veche. Primul sens al termenului înseamnă „a da jos, a culca la pământ”, iar aceasta este și accepția cel mai des utilizată. În alte situații, verbul poate să se refere la „a face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat” sau „a face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește prin aer”. O utilizare aparte a termenului are în vedere recordurile sportive: „a depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent”, fiind echivalent al lui a depăși.

Sinonimele sunt destul de numeroase: a arunca, a azvârli, a întinde, a lungi, a răsturna, a dărâma, a trânti, a prăbuși, a prăvăli, a ucide sau a vâna (despre animale), a detrona, a înfrânge, a învinge, a împovăra, a supune, a distruge, a răpune (în luptă), a ajunge, a birui, a copleși, a năpădi, a podidi, a răzbi, a cuprinde, a covârși (pentru boli, suferințe, oboseală, stări fizice sau psihice etc.), a nimici, a stârpi, a lichida ori a desființa (sens figurat, referindu-se la stări de lucruri, situații, concepții, teorii etc.).

Continuare »

Verbul a copleşi are o sonoritate aparte, fără a fi unul foarte des utilizat, pentru care dicţionarele menţionează două sensuri principale. Primul dintre acestea este sensul propriu – care funcţionează în sfera fizică, a lucrurilor sau a elementelor abstracte, şi înseamnă „a cuprinde din toate părţile”, stabilind sinonimie cu a înconjura, a năpădi, a birui, a doborî (pe cineva).

Cel de-al doilea sens funcţionează în sfera sentimentelor umane, referindu-se la „a cuprinde brusc şi cu putere, a emoţiona peste măsură, a impresiona puternic”, situaţie în care poate fi sinonim cu a covârşi, a împovăra, a apăsa, a strivi, a împresura, a prinde. Verbul poate avea în vedere emoţii şi sentimente puternice, atât pozitive, cât şi negative, care distrug, de obicei pentru perioade scurte de timp, echilibrul vieţii afective a omului.

Continuare »

Verbul a (se) prăbuşi are un sens de bază, din care derivă toate celelalte şi care înseamnă „a cădea sau a face să cadă brusc şi cu zgomot (de la înălţime)”. Termenul se poate referi la obiecte masive care – odată căzute – se pot sfărâma, la fiinţe care se lasă cu toată greutatea, la ape care cad ori curg repede pe un loc abrupt (formând o cascadă), dar şi la guverne sau regimuri reacţionare care cad de la putere.

Sensurile figurate sunt, de asemenea, destul de numeroase. Verbul poate avea în vedere căderile sociale sau psihice, orice fel de cădere într-o stare inferioară celei precedente, orice finalizare sau dispariţie bruscă şi violentă. Mi se pare frumoasă referirea la dura trezire la realitate, atunci când planurile, visele şi speranţele se risipesc până la dispariţia completă, spulberându-se şi lăsând în urmă gustul amar al deziluziei.

Continuare »

Verbul a învinge se referă, într-o primă accepţie, la rezultatul unilateral al unei confruntări dintre doi adversari, în circumstanţe diferite – în război, într-o luptă, într-o întrecere sau o competiţie de orice fel. Sinonimele sunt relativ numeroase – a bate, a birui, a copleşi, a dispune (de), a doborî, a izbândi, a înfrânge, a întrece, a supune, a triumfa. Prin extindere de sens, termenul poate fi explicat prin expresia „a duce până la capăt”, putând avea drept sinonime pe a trece (peste), a depăşi, a răzbi.

Dintr-un alt punct de vedere, obiectul acestei acţiuni poate să fie o necesitate, o dorinţă, o pornire, o pasiune, o slăbiciune, o durere, presupunându-se astfel izbânda de „a face să nu se manifeste”. Sensul acesta pune accentul, mai curând, pe controlul asupra propriei persoane, sugerând metaforic ideea că cel mai mare duşman e înlăuntrul nostru, mai puternic decât toţi cei de-afară pe care ne tot străduim a-i reduce la tăcere. Verbul stabileşte, astfel, sinonimie cu a(-şi) domina, a(-şi) înfrâna, a(-şi) stăpâni.

Continuare »