! diseară / deseară este un adverb cu două forme acceptate

* disfuncţionalitate (dis-func-ţi-o-na-li-ta-te) apare ca substantiv feminin cu genitiv-dativul disfuncţionalităţii şi pluralul disfuncţionalităţi

* disolutiv e un franţuzism, adjectiv masculin cu pluralul disolutivi şi femininul disolutivă-disolutive; termenul înseamnă „care descompune, dezagregă sau degradează”

! a dispera nu avea, în vechea normă, articol propriu de dicţionar, ci trimitea la a despera (care astăzi nu mai există); DOOM 2 precizează două moduri de despărţire în silabe – dis-pe-ra/di-spe-ra şi forma de indicativ prezent el disperă. Din aceeaşi familie lexicală şi cu aceleaşi noutăţi, este menţionat substantivul feminin !disperare (dis-pe-ra-re/di-spe-ra-re), care are genitiv-dativul disperării şi pluralul disperări.

* display vine din engleză şi se pronunţă displeĭ, substantiv neutru articulat display-ul şi având pluralul display-uri; termenul se referă la un „dispozitiv de vizualizare, afişaj optoelectronic”

Zilele astea am căutat prin dicţionare un verb pe care să-l pot numi cu toată inima „cel mai optimist”. Căutarea a fost grea, iar alegerea dificilă, însă n-o să vi le aduc în atenţie pe toate cele care mi-au trecut prin minte… poate să le vină şi lor, într-o bună zi, rândul. Destul să spun că sufletul meu neostoit şi etern optimist s-a oprit de bunăvoie asupra lui a spera. Structurile cu înţeles similar se referă la „a considera ca realizabilă o dorinţă”, „a avea speranţă” sau „a aştepta cu încredere”, dar şi mult mai colocvialul „a trage nădejde”. Teribil de frumoase mi s-au părut sinonimele: a nădăjdui – pentru că nu se poate româneşte fără slavoneşte, a crede – pentru că nu se poate speranţă fără credinţă, a (se) aştepta – pentru că nu se poate nici fără răbdare. M-au luat însă prin surprindere vreo doi termeni învechiţi şi folosiţi regional, precum a se nădăi şi a upovăi, care se adaugă unei sfere semantice din care nu lipseşte un substantiv feminin ciudat, pe care nu l-aş fi intuit nicicând – spéra, sinonimă cu nădejdea şi credinţa, toate opuse disperării şi deznădejdii.

Continuare »