Pe a discerne l-am văzut întotdeauna ca derivat al lui a cerne, dar am descoperit cu surprindere că mă înşelam. Verbul provine din latinescul discernere, care a dat şi în franceză discerner, şi se referă – mi se pare mie, exclusiv – la o activitate mentală. Porneşte de la necesitatea distingerii între lucruri şi situaţii ce pot fi confundate, folosind semne caracteristice, ceea ce îl face sinonim cu a deosebi, a desluşi, chiar cu a desprinde esenţa acestora. Frumuseţea neîndoielnică a cuvântului acestuia minunat vine din apropierea de judecata limpede, de aprecierea la justa valoare, de raţionamentul pătrunzător şi precis.

Continuare »