Verbul a (se) modifica vine din latinescul modificare și înseamnă „a(-și) schimba aspectul, forma, conținutul; a căpăta o altă formă și/sau un alt conținut”. Deși semnificațiile nu sunt foarte complexe, sinonimele sunt extrem de numeroase, în funcție de contextul în care este folosit: a (se) altera, a corecta, a (se) metamorfoza, a (se) preface, a prelucra, a (se) preschimba, a rectifica, a reface, a (se) reforma, a (se) schimba, a (se) transforma.

Una dintre cele mai importante lecții pe care le învățăm în viața asta este cea referitoare la schimbare, mai bine spus la permanența ei. Sigur, toți ne dorim schimbarea, atunci când lucrurile nu ne merg bine, când așteptăm altceva de la viață. Dar adevărata înțelepciune vine atunci când pricepem că lucrurile se schimbă și atunci când ne e bine, când suntem mulțumiți, când credem că am găsit o soluție definitivă. Nu putem ține nimic în loc.

Continuare »

Verbul a repara înseamnă, în primul rând, „a face propriu pentru folosire, a readuce în stare bună, a repune în stare de funcţionare, a îndrepta stricăciunile”. Sinonimele pentru acest sens sunt destul de numeroase, dar au o particularitate interesantă: semnificaţia fiecăruia are în vedere temeinicia actului de a repara sau, dimpotrivă, superficialitatea lui – a cârpi, a depana, a drege, a meşteri, a reface, a regla, a retuşa.

Sensul figurat al verbului se referă la „a modifica în bine”, având, de asemenea, o mulţime de sinonime: a corecta, a corija, a îmbunătăţi, a îndrepta, a înlocui, a rectifica. Oarecum înrudită este semnificaţia pe care o are termenul folosit în domeniul juridic, unde înseamnă „a acoperi o pagubă, a plăti daune (pentru o stricăciune, o insultă), adică a compensa, a despăgubi, a şterge (în sens moral).

Continuare »

A corecta face parte dintre verbele pe care le găsim, în general, conotate pozitiv. Înseamnă, în primul rând, „a îndrepta greşelile/defectele”, stabilind sinonimie cu a corija sau a rectifica, scopul fundamental al acestei acţiuni fiind acela de a repara, a îmbunătăţi. Deşi ca idee verbul acesta pare să fie o mare găselniţă, două hibe am reuşit să găsesc la felul în care oamenii înţeleg să-l utilizeze.

M-am întrebat de multe ori ce rost are folosirea verbului a corecta în cazul tezelor copiilor. Ce se mai corectează acolo? Felul în care se lucrează uneori seamănă mai curând a vânătoare de greşeli şi executare! Aş înclina să cred că ceea ce se face înainte de test poate să completeze goluri – deci să îmbunătăţească, iar acţiuni ulterioare testului ar putea remedia situaţia, pornind de la greşelile comise… Însă verificarea şi notarea răspunsurilor nu par – în sine – să repare greşelile, iar „a corecta lucrări” sună teribil a nonsens uneori! Mai ales când eşti îngropat în ele, presupun!

Continuare »